De
vorbă cu cea care şi-a descoperit sensul pe pământ
Chiuoru Teodora
Cosmina
Să descoperim cine suntem
este o activitate care durează toată viaţa, însă laureata româncă a Premiului
Nobel Pentru Literatură din 2009, Herta Muller, a reuşit să ne ofere o lecţie.
Doamna a benevoit să ne prezinte ,,secretele’’ sale şi să-mi acorde un scurt
interviu în care ne va îndemna să ne descoperim talentul.
- Bună ziua, doamna Herta
Muller! Este o onoare pentru mine să pot vorbi cu o persoană care mă face să
fiu mândră.
- Bună ziua, Teodora! De
asemenea, pentru mine foarte important că elevii din aceste zile sunt
interesaţi de literatură. Sunt încântată să-ţi pot răspunde la întrebări!
- Mulţumesc! Aş vrea să-mi
oferiţi câteva informaţii despre naţionalitatea dumneavoastră.
- Ce-aş putea să-ţi zic?
M-am născut în fosta Regiune Timişoara, actualul judeţ Timiş, însă tatăl meu a
fost cetăţean român de naţionalitate germană, ca şi mama. Ei au descoperit în
mine partea de sensibilitate şi încă de la naştere, părinţii mei şi-au dorit să
mă remarc prin ce este nemuritor: scrisul.
- Eu te consider un om care
a reuşit să facă ceva pentru sine, dar, care, totuşi, este împărtăşit şi cu
cititorii. Ce înseamnă scrisul pentru dumneavoastră?
- Este o întrebare pe care
nu am mai întâlnit-o, dar atunci când pun pe hârtie nişte gânduri, simt că este
opinia mea împotriva răutăţilor din lume., atunci când scriu, percep că nimeni
nu poate să mă contrazică. Îmi creez propriul univers în care mă simt fericită.
Este foarte important să ştii că o operă nu poate transmite sentimente, dacă nu
scrii exact ceea ce este în sufletul tău. Fiecare gând poate da naştere unei
capodopere.
- Este un răspuns care
poate ajuta mulţi tineri. De la dumneavoastră am învăţat că o confesiune este
utilă omenilor trişti. Cum aţi descoperit că ceea ce compuneţi merită să fie
publicat?
- Am început să îmi pun
întrebări despre lume, despre ceea ce ne înconjoară şi simţeam că sunt
neînţeleasă. Îl citeam pe Eminescu şi apoi am realizat că sufletul fiecărui om
este destinat unor sentimente. Apoi, am început să schiţez ceea ce gândesc. Una
din scrierile mele a ajuns la Academia Regală de Ştiinţe a Suediei, care m-a
emoţionat, decizând să-mi acorde Premiul Nobel. Atunci, am realizat tot ceea ce
ţi-am spus.
- Impresionant! Obţinerea
unui astfel de premiu este pentru oricine o ocazie unică. Aţi făcut mândră atât
România, cât şi Germania. La ce vârstă aţi fost nominalizată pentru acest
prestigiu? V-au impresionat banii?
- Eram la o vârstă
înaintată. Nu m-am gândit niciodată la bătrâneţe , iar ziua când am aflat că am
dobândit Premiul Nobel, mi-a întărit opinia despre viaţa veşnică. Aveam 56 de
ani şi am aflat că Academia Regală de Ştiinţe a Suediei a fost impresionată de
,,concentraţia poeziei şi francheţea prozei care descriu viaţa celor
dezdrădacinaţi’’. Atunci, am simţit că nu m-am născut pentru a muri. Chiar dacă
vestea câştigării Premiului Nobel pentru Literatură m-a bucurat, eu mărturisesc
sincer că nu am scris niciodată cu gândul la acest premiu. Eu cred în
neutralitatea omului, de aceea nici cu un simplu critic literar nu vreau să fiu
prietenă, pentru a nu-l înfluenţa în meserie. Fiecare are dreptul să-şi urmeze
visul!
- Vă mulţumesc foarte mult pentru aceste
informaţii. Felul în care percepeţi lumea este unic şi consider că suneţi un
exemplu demn de urmat. În final, puteţi să le oferiţi un sfat cititorilor?
- Le pot spune că în
existenţă, fericirea contează mai mult decât câştigul. Urmaţi-vă visul şi nu
încetaţi niciodată să credeţi că sunteţi cei mai buni în ceea ce faceţi! Doar
aşa puteţi reuşi!
- Mulţumesc mult pentru
timpul acordat. M-am simţit foarte bine să discut cu dumneavoastră!
- A fost şi plăcerea
mea! Mi-ar plăcea ca fiecare om să
realizeze că fericirea depinde de credinţa şi iubirea cu care-şi începe ziua!
Magia lecturii
Roxana
Gherman
În această perioadă un rol
destul de important în viața noastră îl ocupă calculatorul. Totuși, cateodată
simțim nevoia să ne refugiem și să găsim acea pace sufletească răsfoind filele unei cărți de lectură.
Nimic nu se compară cu acea
senzație unică pe care o simțim atunci când ne așezăm la birou și începem să
citim lecturile preferate. Emoția pe care o trăiești atunci când te identifici
cu personajele nu poate fi descrisă în cuvinte.
În fiecare copil există
dorința de a cunoaște, de a descoperi, de a acumula cunoștințe citind operele
unor scriitori celebri, atât români cât
și străini.
Lectura ne dezvoltă
imaginația și creativitatea, trezește în noi sentimente diverse și profunde, ne
dezvăluie experiențe variate. Dacă la început suntem capabili doar să memorăm
sau să reproducem conținutul, mai târziu înțelegem, interpretăm, extragem
adevărate învățături, ne formăm convingeri și concepții.
Pentru fiecare vârstă
există cartea potrivită. Sunt cărți al căror farmec îl trăim doar la anumite
vârste, cărți a căror valoare crește cu timpul, pe măsură ce ne maturizăm.
Noi
vom fi viitorul!
Teodora Cosmina Chiuoru
De ce să ne irosim timpul
gândind negativ? Noi, adolescenţii, în special. Noi, generaţia despre care se
spune că va schimba lumea, că este viitorul acestei ţări. Dar ne asumăm asta?
Trăim într-o lume în care
se spune că totul este posibil, o lume a visurilor, dar într-un univers uneori trist.
Suntem trişti? Poate că acesta este adevărul. În fiecare zi mascăm pe chip un
zâmbet fad, lipsit de sentimenete, care, de cele mai multe ori, ascunde
întâplări la care nimeni nu s-ar gândi, dar cu toate astea, suntem judecaţi.
Tot ce înseamnă ,,viaţă rebelă de adolescent’’ este supus unei analize care va
ucide nişte visuri.
Ştiţi? Generaţia asta care
tot pomeniţi cuvintele ,,pe timpul meu’’ , sunteţi chiar şi voi oameni trişti.
Nu vă gândiţi că noi dacă eram ,,pe timpul vostru’’, nimic din ce este astăzi
nu ar fi existat, şi, poate, v-am fi analizat vestimentația, comportamentul,
genul muzical, etc.
Toţi suntem capabili de a
judeca, dar puţini sunt demni de a observa partea bună şi de a avea încredere
în voi. Păcat că nu puteţi privi dincolo de aparenţe. Noi, tinerii de azi, ne
dăm seama că nici voi, oamenii maturi, nu sunteţi împliniţi, nu sunteţi
fericiţi. Dar v-aţi pus întrebările: ,,De ce aţi trăit până acum?’’, ,,De ce nu
v-aţi descoperit sensul pe pământ?’’, ca mai apoi să ne învăţaţi şi pe noi.
Sincer, eu vă consider persoane inundate de tristeţe. Ştiţi de ce? Pentru că
trăiţi din amintiri. Majoritatea uitaţi să vă bucuraţi de fiecare parte a
zilei, mergeţi pe principiul ,,Trebuie să muncesc, să am cât mai mult!’’; şi
uite aşa irosiţi timp care nu se va mai repeta vreodată.
De asta ne judecaţi, de
asta spuneţi că nu avem viitor? Veţi vedea că nu este adevărat! Nu trăim din
amintiri, noi vom fi nişte oameni
fericiţi, de la care veţi învăţa că există fericire pe pământ. Atunci, sper să
nu ne mai consideraţi ,,o generaţie a dezamăgirii’’, vom deveni adulţii de la
care generațiile următoare vor lua lecţii de viaţă; pentru că dacă într-adevăr
este cum consideraţi... priviţi realitatea! Veţi vedea că ceea ce este astăzi
se datorează indivizilor care astăzi judecă acei copii ai secolului XXI, dar
care nu au acest drept.
Vedeţi voi?! Noi vrem o
schimbare, vrem să fim fericiţi, și voi aţi vrut asta, de aceea: nu ne mai
judecaţi, fiindcă noi ne vom bucura de ce clădim. Dacă nu vom reuși, vom
transmite această misiune mai departe pentru generațiile care vor urma.
Semnat:
o întreagă generaţie de adolescenţi care nu mai sunt trişti