Poezie nr. 8

Întâlnire cu Eminescu
Diandra Cucoş

Sub salcii bătrâne,
Pe banca cea uscată,
Umbra poetului
Parcă şi azi aşteaptă,
Chiar şi după moarte,
A Luceafărului rază,
Lumini din alte vremi
Brăzdează
Parcă-l văd şi acum!
Cu pletele în vânt,
Cu un caiet pe braţe,
Suspinele-şi scriind.
Visător, ca-ntodeauna,
”Floare albastră” compunea
Şi se gândea cu nostalgie
Că n-o poate vedea,
Că poate pentru el,
Ea nu va exista!
Uneori, dragostea ca un vis se duce:
Neîmplinită, în mormânt, sub cruce.
Cuvinte ce în veci
Nu vor fi uitate,
Nemuritoare, reci:
”S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci, cânturilor mele zic
Adio, tuturora!’’

Fiat lux!
Racquel Meyer
bursieră Rotary din SUA

”Let there be light!”
And an everlasting dawn
Came forth to sight,
A flame at last shown.

A spiraling tower, at a tree,
That light it strives to embrace,
The lightest beauty’s blossom free,
Learning to the warmth with grace.

A petal of light fracturing the chill,
Seen by a traveler, ragged, weary,
Far off, upon the refuge hill,
-Oh, that which is sought by all dreary.

Let there not only be,
A shining illumination
In the sight of those that see,
Psysical manifestation.

May also flood,
Enlightenment pure,
That scourge of mud
Replacing with cure.

Let horrible
Ignorance of ages burn,
Swept out in full,
To no longer our minds churn.

Throw open the dust bound shutters,
That have blinded windows, far too long,
Tie off the obscure curtain flutters,
Let the cold air see the Sun’s song.

Wipe out the particles,
That had morphed the clear view,
Pushing out the vain articles,
Changing what one thought they knew.

Realize the obscurities
The blatant, straight incorrectness,
The false insecurites,
To be replaced with cleanliness.

Call on Sun beams, to fall like rain,
Every lie taken flight,
Simple truth be standard again,
Indeed, ’’Let there be light!’’
               
Carpe diem
Maria Obreja
Carpe diem! Ți-a sunat ceasul.
În negura vremii, măsoară-ți pasul,
Numără-ți pașii, respiră ușor
E timpul să pleci, e timpul să zbor.

Înmoaie-ți buzele-n elixirul momentului
Lasă-te liber în voia curentului,
Sărută-mă-n neștire și-n tăcere
Nevinovat, ca-nainte de Îzgonire.

Și-n vene-mi curge poftă de tine
Când pleoapele ți se-nchid ușor
Întregul Univers ne aparține
Ce sentiment înrobitor!

Arzi ca o flacără, viață,
Să nu rămână speranță,
Iluzia c-am fost odată doi,
Închide cu ochii al morții șuvoi.

Tu
Ana-Maria Bleoju
Nu-i chip precum al tău,
Nici buze nu mai sunt,
Nici ochii plini de iubire,
Nimic nu e ca tine.
Ori, poate că mai sunt,
Dar azi nu văd nimic,
Simt doar că marea,
Îmi scaldă trupul rece,
Clipa nu vrea să plece,
Vecia o petrece.
          
Timpul
  Andreea Ştefănică
Timpul, un cuvânt cu atâtea sensuri,
Poţi să-l scrii în mii de versuri,
Dar nu-l vei putea înţelege vreodată
Căci viaţa îţi e prietenă doar o dată.     

Un singur lucru ai de realizat
Prin harul ce ţie ţi-a fost dat
Poţi să-l împlineşti cu bine
Fără să te împiedice nimeni.

Ascultă glasul timpului ce trece
Nu sta singur, trist şi rece
Dumnezeu ţi-a dat o şansă
De a avea o viaţă frumoasă.

Călătorie
Ana Maria Huțuleac

Stau să mă gândesc
La ce ar fi putut să fie,
Dar… nu a fost.

Două personalități,
Poate prea puternice
Pentru a fi întregul.

În necunoscut ne-am avântat
Fără să știm măcar
Unde ne-ndreaptă.

O călătorie fără destinație.
Cu doi călători;
Drumul e fascinație.

Despărţire
Maria Prisecaru
O rază de speranţă
Se va ivi, cu siguranță,
Și-ţi va şopti mereu, mereu:
Păstrează-mă, sunt Eu!

O rază de lună
În întuneric adună
Lumina fericirii
În clipa uitării.

Când soarele răsare
Şi luna-ncet dispare,
Gândeşte-te la mine,
Și scrie-mi, tu, de bine.

De răscoleşti trecutul
Cu privirea sau cu gândul
N-o să găsești acoperire
Momentelor de fericire.

Vântul alungă întrebarea,
Crengile se rup,
Eu închei scrisoarea
Şi încep să plâng…
                  
Orizontul
Mădălina Strătilă
Cerul şi pământul,
File dintr-o carte,
Se-ntâlnesc departe -
Unde numai gândul
Şi privirea mea,
Pot s-ajungă abia.

Fericirea
Sorina Istrate
E soare, din nou, în viața mea,
Cum mai tresare inima,
Te-am găsit acum pe tine,
Și te vreau doar pentru mine.

Te-am găsit, nu-i întâmplare,
Și tu simțeai acea chemare,
Astăzi suntem nedespărțiți,
De generoase zări hrăniți.

Ești soarele din viața mea,
Ce-mi încălzește inima,
Rămâi, deci tu, aici, cu mine,
Uniți în raze de destine.

Din ochi tăi fermecători,
Privirea ricoșează-n nori,
Acolo vreau să fiu mereu,
Alăturea de curcubeu.

Rămâi aici pe-albastre zări,
Tu și cu mine în timp fugari,
Rămâi al sufletului meu,
A tot puternic semizeu,
       
Titanic
 Anca Filiche
Pe apa-nbolburată,
Pe-orașul plutitor,
Stau, râd netulburată,
Înainte să mor.

E frig afară,
Noaptea se lasă rece si crudă
Mai e puțină gheață,
Până să trec în neființă.

Aștept, aștept să vină clipa nunții,
Apropiată mireasă a vieții,
Nu mă lăsa să pier,
În noaptea tăcerii.

Se vede ceva în față
Pare a fi o stâncă de gheață
Stai! Nu-mi distruge râsul meu,
Omoară-mă pe mine,
Te rog, Dumnezeu!

Nelinişte

Andreea Raluca Grumeza

În umbra cerului senin
Astăzi, la tine, aş vrea să vin.
Nu înţeleg de ce-ai plecat,
Poate ce-a fost, doar am visat...

Dar, ce ai făcut a fost firesc,
Numai la asta mă gândesc,
În liniştea singurătăţii,
Privesc dezamăgirea vieţii.

Nimic nu va mai fi la fel,
Nu mai avem acelaşi ţel.
De-acum şi soarele va plânge,
Cum timpul fără rost se scurge

Nici stelele nu vor mai străluci,
Când sufletele ne vor rătăci.

Ne-am cunoscut
                                        Miruna Manolache
Ne-am cunoscut, era o seară,
Adâncă şi rece, ca o toamnă,
Priviri pierdute, nesfârşite,
De frunze care cad înlănţuite.

De vină să fie sărutările tale
Sau culorile autumnale?
Se risipesc amintirile,
Odată cu cețurile.

Dorință
Andra Bianca Cîrlan


Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblam odată, locurile-s pustii,
Împreună aș fi vrut, dar... nu s-a putut,
Mi-au rămas amintirile în eternul trecut.

Cimitir de amintiri, am în sufletul meu,
Apar în vis și-mi este greu,
Îmi răscolesc sufletul și îmi amintesc,
De-un sentiment nepământesc.

Acum m-ai lăsat singură, soartă!
Iubirea mea e încă îngropată
Cum pot să trăiesc?
Când știu că doar pe tine te iubesc.

Singurătate abandonată,
Doar cu o inimă curată
Unde-s clipele din noapte?
Unde-s speranțele deșarte?

Amintirile cu tine
Sorina Istrate
Astăzi mai am de la tine,
Un tablou și-o amintire,
Faptul că ai plecat,
Să ştii că nu este uitat.

Amintirile cu tine,
Din multe, astăzi, sunt puţine,
Strigarea mea e doar o umbră,
Ce vrea la tine să ajungă.

Erai un univers al meu,
În el mă regăseam mereu,
Clipele-ncet se-adună
Minciună cu minciună.

Amintirile inima-mi frâng,
Durere-n suflet ele strâng,
Rămasă, ca un foc nestins,
Melancolia m-a cuprins.

Sufletul meu de stâncă,
Prăpastie adâncă,
Rămâi cu mine încă,
Nu-i rugăminte, e poruncă.
                                                
Poveste
Veronica Venin

E târziu, adânc în noapte
Eu mă uit la poza ta,
Și mă întreb aici, departe,
Vreodată vei fi a mea?

Tu, acum ai ochii închişi,
În adâncul, dulce somn.
Mâine, când îi ţii deschişi,
Te rog, simte al meu zvon!

Foşnet din sărutul meu,
Invizibil, transparent,
Acolo pe gâtul tău
Va rămâne permanent.

Și, așa cum ți-am promis,
Am să-ncerc să trec puţin
Prin al tău prea frumos vis.
Deghizat în Aladdin.

Tu, Iasmin, mult prea frumosă.
Să m-aştepţi cu mare drag.
De mine vei fi curtată.
Te rog, lasă-mă s-o fac!

Leagănul copilăriei

Daniela Mihaela Cucoș

Se scutură frunze de nuc,
Privesc păsările-n depărtări,
Singurătate ele-aduc,
Se duc cu ea în alte țări.

Pe banca ce-odată stăteam,
Toamna își cerne arama,
Iar frunzele, ca un covor,
Așteaptă să le prindă iarna.

Leagănul ce-l îndrăgeam
Acum așteaptă singuratic,
Eu stau, privesc de după geam,
Un simplu anotimp tomnatic.

Și eu aștept, aștept să vină,
Acel moment de neuitat,
Și serile cu lună plină
În leagănul ce m-a-ncânta.
      
Eternitate
Laura Guguilă
Prin întunecuri adânci mă afund
Lăsând de- o parte orice ucigător gând,
Îndreptându-mă către lumi nebănuite.
Uitându-mă în spate la durerile adormite.
Din depărtari s-a auzit, asurzitor,
Un suspin de jale şi dor.
Un grai familiar şi-ncântător.
Din colţul unei poze rupte şi abandonate
Cu zâmbete false şi speranţe deşarte
Vocea îţi sună aproape pierită,
Amintindu-ţi de toată iubirea zămislită.
Te-am lăsat în pustietatea ucigătoare,
Și tu simți cât de tare doare?
Te-am privit cu durere-n suflet,
Aud și-acum al nostru cântec ,
Dar timpul trece, eu mă grăbesc,
Alte lumi să cuceresc,
Prin pustietăţi şi inimi sfâşiate
Prin locuri pe vecie uitate,
Aruncându-mă într-o vagă eternitate.

Întrebare
Ioana Teodora Burlacu
                          
N-ai să înţelegi de ce privesc
Şi n-ai să crezi ce îmi doresc.
N-ai să observi când am să plec
N-ai să mă rogi să mă întorc.

De ce în lumea mea sunt eu,
Şi acolo, singură, sunt tot mereu?
De ce mă prăbuşesc acum?
De ce nu merg pe un singur drum?

De ce neîncetat te chem?
De ce e totul un blestem?
De ce e totul preschimbat,
De ce-s prea multe de-ntrebat?

Îţi jur, la orice mă supun,
Un lucru acum mai am să-ţi spun
Ar fi a vieţii sărbătoare,
De îmi răspunzi la o-ntrebare:
“Pe inimă de te-aş călca,
Te doare?”

Atunci am fost şi astăzi suntem

Andreea Ștefănică
                                              
Atunci am fost şi astăzi suntem,
Copii ce nu ştiam unde ne ducem
Prin codri şi păduri mergeam
Mereu ferice ne jucam.

Atunci am fost şi astăzi suntem,
Tineri, ce o povară ducem
Dragostea şi viitorul ne apasă
Trebuie să nu cădem în plasă.

Atunci am fost şi astăzi suntem
Maturi ce griji apăsătoare ducem
Copiilor ce-ncep să crească
Arată-le de ce să se ferească.

Atunci am fost şi astăzi suntem
Bătrâni ce în mormânt ne ducem
Viaţa pe Pământ noi am trăit
De cealaltă doar am auzit.

Sport
Melania Stancu

Astăzi, dragi copii,
Este o zi specială,
Ne îmbrăcăm frumos
Şi plecăm la şcoală.
Să faci sport
E cel mai tare,    
Să nu fi gras,
Cu burta mare,
Cei de la acest profil
Au o viaţă sănătoasă,
Nu ca noi
Ce stăm în casă.
La o şcoală
Ca a noastă
Cu mult ştaif
Și multă clasă,
Poți s-ajungi
La fel ca Bute,
Cu mulţi bani
Și cu valute.
Tot ce vrei
Poţi realiza,
Dar, nu te intimida,
Concurenţa este mare
Şi pe marile ecrane.
La Engleză, jale mare,
Dar la Sport,
Se joacă tare,
Profii, la acest profil,
Sunt de treabă, nu-i puţin.
Rugby-ul este ramura de bază,
Pentru cei ce se distrează.
Chiar dacă sunt musculoşi,
Nu-nseamnă că-s fioroşi.
Atletismul e şi el,
O ramură de mare ţel,
Când alergi trei ore-ntruna
Inima bate ca nebuna.
                                              
Trădare
Andrada Lungu

Ce simplu pare,
Un simplu cuvânt, trădare,
Doare, răscoleşte,
Destramă şi răneşte!
Te-ai gândit doar la tine?
Spune, străine, spune!
Nu-ţi pasă azi de mine.
Dar, ce mai contează,
Totul abia urmează,
Propria noastră viaţă
Este doar dimineață.

Răceală
Roxana Buhuș
E cald și, deodată, norii
Își înnegresc ochișorii,
Vremea brusc devine rece,
Tu suspini și spui că-ți trece.

Te-ai schimbat și nu în bine,
Te-ai îndepărtat de mine,
Tu ai spus că o să treacă
Viața pare mai săracă.

M-ai lăsat, nu ți-a fost greu,
Să mă amăgești mereu?
Ai plecat de lângă mine,
Doar ca să ne fie bine?

Rămas bun!
Ana Maria Dobrin

De ce ai plecat fără să spui nimic?
De ce n-ai mai rămas un pic?
Dragostea să-ţi dovedesc
Şi să-ţi spun cât te iubesc...

Cum poţi să fii atât de rece,
Şi să spui că totul trece?
Dă-mi zilele pierdute înapoi,
Te rog, întoarce-te la noi.

Mi-e greu să mai zâmbesc, iubire,
Când totul este doar o amintire,
Mi-e greu să mai iubesc din nou,
Nu mai aud al inimii ecou.

Rămas bun tu nu ţi-ai luat,
Pradă tristeții m-ai lăsat,
Al vieții drum voi apuca,
Rămas bun, iubirea mea!

Univers
  Andreea Ştefănică
Univers, drag Univers,
Mare, larg și foarte dens,
Alergând, fugind la mine,
Strânge-mă-n brațe la tine,
Univers, tu, lumea mea,
Azi te cuprind cu inima.

Despărţire
Ana Maria Dobrin

O lacrimă pe-obraz se scurge,
Inima, din nou, îmi plânge.
Sub cerul înstelat te-aştept
Şi vreau, din nou, eu să te iert.

Tu ştii cum doare despărţirea?
Cun îți transformă toată firea!
Inima se tot cutremură,
Plină de dragoste şi ură.

Sincer, îţi mărturisesc:
Cât de mult eu te iubesc.
Aş seca marea albastră,
Ți-aş pune soarele la fereastră.

Vreau să fim iarăși împreună
Pe-alei pustii, în clar de lună.
Tăcerea nopții s-ascultăm,
Iubirea noastră s-o cântăm!

Speranța
Ana-Maria Bleoju

Zâmbete calde oferi împrejur,
Sunt, oare, adevărate?
Să plec, să rămân… nu știu ce să fac,
Să te uit nu pot, îți jur!

Văd cum împarți bucurii tuturor
Când mă aproprii ocolitor,
Te uiți la mine și mă-nfior,
Privirile tale mă dor.

Să zvârl lașitatea de care-s cuprinsă,
Speranța din noi este stinsă,
Deși aș privi din nou spre tine,
Tu ai ales și știu că nu bine.

Acum că ești din nou departe,         
Că ai uitat de totul și de toate?
Mă jur pe viață că vei regreta,
Speranța e zdrobită și abandonată.

Cântec de leagăn

Anca Andreea Iovaşcu
Atunci când eu copil eram,
La mama-n braţe eu plângeam.
Mă legăna uşor, uşor:
-Adormi cu mama, puişor!

Când în pătuţ ea mă punea
Şi somnul iute el venea,
Pe lungi și dulci cărări de vis,
Cutreieram prin necuprins.

Dar timpul repede-a trecut,
Acum sunt mare, am crescut,
La pieptul mamei de-aş putea,
Să mă topesc din nou aş vrea.

Pe urmele lui Nică

Diandra Mihaela Cucoş

Cireşele s-au copt uşor,
În pomul foarte roditor,
Iar Nică merse la cules.
Mătuşa nu l-a înţeles.
Aleargă iute, să îl prindă
Şi-o cursă pare să-i întindă.
El sare garduri şi-o zbugheşte,
Pe toţi aproape-i păcăleşte.
La marginea acelui sat,
Ajunge, apoi, la scăldat,
Uitând ce mamei i-a promis
Şi tot ce-acasă el a zis.
Hoinar prin satul Humuleşti,
Pe Nică-i greu să-l păcăleşti.
Te-nveseleşti numai când spui:

,,Asta-i copilăria lui!’’