Secțiune îngrijită de
prof. Gabriel Sandu
Efemer
Şi mă hrănesc iar cu iluzii
Şi vise plutind în eter,
La graniţa nimicului,
De după masca
Ironică a vieţii,
Ceaţa ascunde lumina rece
A soarelui de toamnă,
Regina gheţii e tulburată
De prima lacrimă a cerului,
Vântul ceartă aerul
Izbindu-l de obiectele realului
Haosul se instalează rapid
Pe note de metal rece,
Iar eu stau pe o piatră,
În faţa acestui spectacol de lumini,
Desluşind cu greu
Prin încețoșatul fum gri.
Destinul apare pe fulgere argintii
Un Mefisto al epocii moderne;
Aripi negre ca smoala și ude,
Inima de metal impenetrabil,
ieșit din cutia Pandorei,
Menit a face fărâme
Suflul firav al vieții.
Destinul apare pe fulgere argintii
Un Mefisto al epocii moderne;
Aripi negre ca smoala și ude,
Inima de metal impenetrabil,
ieșit din cutia Pandorei,
Menit a face fărâme
Suflul firav al vieții.
Concretul stă ascuns in trandafiri albaştrii,
Perfecţiunea alunecă de pe chip
Căzând din cerul infinit,
Devin pulbere de argint…
Romila Andreea Diana - cls a XI-a E
Innocent Soul
You kill.
So, when the night is coming,
You see that lonely girl,
Who sets up for forgiveness.
But then she raised her tiny eyes up,
And saw a ray of light.
But how she dares
To kill the happiness from these rare creatures' eyes?
Because she should know that
She deserves the worst
And he deserves the best.
How could you dare to see a shelter in his arms,
When all that you deserve is death?
And now, you have killed that lovely smile on his face
And yet you`re wondering
Why instead of looking for the Sun,
He's now looking at how the wolf is crying at the Moon?
Pure thing with an innocent soul,
I ate your happiness
Forever
Leaving you alone....
Romila Andreea Diana, clasa a X-a E
Andreea Ureche
Alintată sunt și eu,
Nu refuz o provocare
De e mică sau e mare.
Restul vine de la sine,
Eu iau totul doar în bine...
E un lucru bun, în schimb,
Arăt, încerc, doresc, înving.
Unde mi-am propus
Repede-am ajuns,
E un bun liceu
Chiar de e mai greu...
Hai, să fim realisti,
E mai bine aici.
Andreea Ureche clasa a 9-a P
Libertate
Libertate,
Sărutul dulce al vieţii se pierde in tine
Şi te dezbracă în nenumărate chipuri.
Libertate,
Iluzia parfumului dulceag pe care îl strig
Şi il doresc cu atâta pasiune,
Ultima rază de soare din asfinţit,
După care alerg in neştire,
Dorinţa de a gusta din pomul interzis,
Visare, reverie, efemeritate si nebunie,
Eternul soare jurul căruia gravitez la infinit,
Dorinţa de a zbura spre cerul înstelat.
Tu, cutie a pandorei, eliberează-mi visele,
Iluzie precum un abur cald e viata mea.
Iluzie precum un abur cald e viata mea.
Mătasea de sub care privesc doi aştri albaştri,
Buzele uscate de fumul fantomatic,
Ce pluteşte spre mine,
Orgoliul afirmării inutile,
Vis nerealizabil ca intalnirea soarelui cu luna
Inutil este totul, inutil … sau poate…
Romila Andreea Diana, clasa a X-a E
Trecutul de mâine
Trecutul de mâine e o poartă
Sfărâmată în bucăţele mici,
Aruncat pe prea multe cruci;
Omul din vis bea otravă de câine
Şi-n trecut zilele-i ascund lumina,
Rămas răsucit în haosul vieţii,
În care noi, pământenii,
Nu ne putem găsi.
O, haide, vino!
Te pun să încerci,
Nu te las să pleci.
- Mă simţi?
- Da. Totuşi mi-e frică...
- Culegi?
- Amintiri.
- Amintiri.
- De unde?
- Din trecut.
- Lasă-le!
- Le las.
- Aruncă-le!
- M-arunc.
- Plâng.
- Plecăm?
- În infinit.
- Parcurg,
- Sfertul vieţii.
- Pleacă!
- Visez?
- Speranţă.
Trecutul de mâine e o poartă
Sfărâmată în bucăţele mici,
Aruncat pe prea multe cruci.
Trântit, se ridică din nou şi salută;
Liniştea presista în această nelinişte.
Fricii îi e frică de linişte,
Iar tăcerea tristeţii prinde glas...
Nicoleta Mura, clasa a IX-a E
Doar lumea mea
Adolescenţa… un univers însorit
De râsete, priviri, lacrimi de fericire
Certuri, împăcări, jocuri, rătăciri,
În acest univers nu există durere.
Însă universul acesta s-a schimbat,
Din clipa în care a devenit al meu.
Aş vrea ca aici, în lumea mea,
Clipa să rămână în loc,
Stau şi privesc în gol,
Nu văd, nu aud, nu gândesc
Nu doresc, nu vorbesc.
Rămân parcă închisă într-un cocon uriaș
Ce-ascunde un fluture care știe să zboare.
Şi nu sunt nebună,
Ci doar îndrăgostită
Şi aş vrea să ţip…
Să urlu, să zâmbesc
Să sărut, să trăiesc.
Să plâng de fericire,
Că simt căldura soarelui...
Dar acum s-a aşternut toamna
În suflet şi afară,
Se pot vedea copacii pustii.
Frunze ruginii, crenguţe melancolice
Ce visează la vara ce va urma.
Aşa sunt eu!
Ca o crenguţă. Etern visătoare!
Privesc simplitatea cu care se deschide o floare,
Privesc la vara care va urma,
La fluturele care va zbura.
Ce veşnic e înflorită!
Veşnic zâmbeşte, optimistă, iubitoare.
E floarea mea!
Iubesc astă floare
Căci ea mi-a dat viată,
M-a iubit, m-a certat
Şi am meritat.
Floarea mea este o specie rar întâlnită
Nimeni nu o mai are!
Ea, doar ea, ştie să mă măngăie,
Cu ale ei măini de catifea,
Cu vocea aceea care,
De cănd sunt pe pământ
Îmi cântă povestea vieţii.
Şi nu ştiu dacă fără ea
Viata mea ar mai fi aşa!
Cum să nu râzi de dragul ei,
Când îţi vorbeşte?
Cum să nu plângi de dorul ei,
Cănd eşti departe?
Cănd la necaz nu ai pe nimeni,
Un singur cuvănt este veşnic alături
”Mama!”
Privirea ta
Privirea ta a pus
Stăpânire peste viaţa mea.
Orgoliul arde!
Sensibilitatea se dă la o parte,
Îmi vine să urlu de fericire,
Când eşti în faţa mea.
Mă incăpăţânez să cred
Că voi parcurge drumul
Până la adevăr.
Detest să nu te-aud,
Căci îmi redai viața
Față de moarte prin tine eu măsor distanţa.
Comoară
Dumnezeu mi-a dăruit o floareComoară
Ce veşnic e înflorită!
Veşnic zâmbeşte, optimistă, iubitoare.
E floarea mea!
Iubesc astă floare
Căci ea mi-a dat viată,
M-a iubit, m-a certat
Şi am meritat.
Floarea mea este o specie rar întâlnită
Nimeni nu o mai are!
Ea, doar ea, ştie să mă măngăie,
Cu ale ei măini de catifea,
Cu vocea aceea care,
De cănd sunt pe pământ
Îmi cântă povestea vieţii.
Şi nu ştiu dacă fără ea
Viata mea ar mai fi aşa!
Cum să nu râzi de dragul ei,
Când îţi vorbeşte?
Cum să nu plângi de dorul ei,
Cănd eşti departe?
Cănd la necaz nu ai pe nimeni,
Un singur cuvănt este veşnic alături
”Mama!”
Munteanu Raluca, clasa a XI-a IA
Dor
Desenez intr-un vis fâşii de cristal,
Mă-nfășor in cuvinte,
Suflu din esenţe de praf, amnezie şi extaz
Nu vreau să cad și să dau de necaz,
Nu vreau să te caut intr-un loc de venin,
Poate că totuși te ascunzi sub un cer senin
Sau după petalele unui trandafir cu spin.
Poate stai cu spatele rezemat de mine
Şi in mâini tot timpul care vine,
Şi speri ca zilele să nu se mai termine
Îmbrăţişează-mi umbra de lângă acest perete gol.
Somnul timpului
Ca într-un leagăn de lemn putred,
Stau singură în al tău gând.
Dându-mi voie să absorb
Din tine leacul pentru amurg.
Dar dă-mi voie să fiu orb,
Să te am cu mine îndelung,
Să te ascund în palme,
Prin paşii care tac
Şi nopţile senine
Cu timpul trecut printr-un vârf de ac.
Abandonez timpul într-o cutie moartă
Şi nu o să mă mai intereseze niciodată.
Clepsidra veche se va sparge,
Înecată în al timpului Gange.
Mă voi trezi răpusă de săgeţi nocturne!
Nu o să aibă cine să mă aline
Şi-n braţe doar o umbră mă va
ţine…
Rusu Bianca Mihaela
M-am săturat
M-am săturat să plâng,
Şi iar să-mi blestem viaţa!
M-am săturat să plâng
S-aud din depărtare,
O voce mincinoasă.
Eu m-am pătat cu lacrimi,
În timp ce tu zâmbeai
Ştiai că orice-ai face,
Mereu te voi ierta…
Nu sunt decât o mască,
Sunt doar o umbră a lumii.
Nu sunt decât o falsă,
Idee a luminii.
O să zâmbesc
Nu voi cerşi la tine îndurare,
Voi merge înainte, chiar dacă ştiu că doare.
Voi plânge până te voi uita.
Voi înceta să cred în noi
Voi despărţi cuvântul “doi”.
Din “doi” voi face “unul”
Voi păşi în viaţă zâmbind.
Aer rece respirand.
Voi fi la fel! sau poate nu…
Voi râde şi voi fi la fel
Chiar dacă-n sufletul meu pier,
O sa zâmbesc! Pe cine mint?
Ciornovalic Andreea, clasa a XII-a IA
Solitudine
Sunt singură,
Printre dune de nisip,
Păşesc pe pietre de polen în timp,
Port o coroană din ace din pin
Nu pot să plang, nici să suspin,
Nu pot să zbor, nici să m-alin,
Cad încet prin frunze de afin…
Scări
Elemente simple intr-un deşert pustiu
Cine suntem şi incotro ne indreaptăm?
Atom de substanţe, scut de aluminiu,
De ce suntem aici, la ce să ne aşteptăm ?
Poate fugim spre un abis,
Poate ne-a mai rămas un vis.
O cheie un suflet a deschis,
Un suflet si o inimă e greu de-atins.
Mi-e teamă azi de Cel de necuprins.
Rusu Bianca Mihaela
Carte
Carte de iluzii,
Apus de soare eşti.
Răsari ca şi o stea,
Tu zbori pe spuma mării,
Eşti oglinda cerului.
Învață
Şi bradul falnic şi cel prizărit
Tot pentru tine pe lume au venit
Şi ciocârlia veselă sau tristă
Se-nalță către soare și ezită.
Îţi aminteşti, acum un an,
Când a venit la geam un ciocârlan?
Era el trist şi-nsingurat,
Spre viaţa ta în stol zburat.
Ţi-a admirat privirea ta frumoasă,
În zbor prelung s-a înalţat, pribeag
Şi-ades la tine, a gândit cu drag.
Învaţă de la el răbdarea lui
Şi zborul către zări să ţi-l impui
Iar greul va fi sigur mai uşor
Şi viaţa către ţeluri mai cu dor.
Turcu Dana, clasa a IX-a M
Asfalt
Stau frunze de stejar şi zile furtunoase,
Prin norii tulburi afundaţi în oase,
Vreau să ating cerul, ca o pasăre în zbor
Să mă afund printre aştri și să zbor.
Atâta linişte, printre fărâmi de viaţă,
Pe străzi pavate pe pânze de paienjeni,
Clădiri înalte, ce ating zori, legate de îngeri
Muribunzi, cu aripi rupte şi surzi.
Fiecare zi un vaiet viu
Printre oglinzile dintr-un cămin pustiu.
Dar taci şi ascultă, chip de umbră, ștearsă,
Atâta linişte-i, printre fărâmi de viaţă.
Rusu Bianca-Mihaela
Tu
Totul în viața mea e trist,
Nimic din ce era odată,
Nu mai e.
Nici luna, nici soarele, nici stelele,
Nimic nu mai este la fel,
Nici măcar eu nu mai sunt aceeași.
Nu mai pot zâmbi, nu mai pot vorbi,
Nimic din ce eram odată nu mai e.
Nu mai sunt aceea care se alinta,
Care îi zâmbea,
Fiecărei stele în parte,
Pentru că tu ești departe.
Am să definesc
Ce inseamna “tu” pentru mine:
Un zambet pe timp de ploaie,
Un strop de rouă, dimineața,
Un curcubeu viu colorat,
Un cer senin, curat,
Un înger, din cer furat,
Un porumbel al păcii,
Pace sufletului meu.
Munteanu Raluca, clasa a XI-a IA
Pieces of a Heart
Let my heart die
And let it touch the sky.
Let my heart fly
And get up very high.
Let it crush in Hell,
In pain to yell,
In graves of shades,
Of blood cascades.
My soul falls into the fire,
Like feathers, floating in the wind.
Storms have replaced blood,
My heart felt in a nose dive,
My mind of your smile is still flooded.
The snake feeds on hatred for me,
I turn and I don`t know who I`ll be.
Purple lines running in my veins,
After the moans and screams of pains,
Faded whispers heard in echo,
I leave you behind with your big ego,
So then I get rid of my vows.
I watch the sunset how it shows
A thousand shades of purple in the fight
And then I see the evanescence in sunset
...and become light.
...and become light.
Romila Andreea Diana, clasa a X-a E
Reverie
Să alunec în gondole gri,
Ploaia bate repede, rece, moartă,
Obişnuiam să fiu o tânără felină
Care aleargă scăldată de soare și lumină.
Mică, subţire și firavă,
Sub podurile din Veneţia,
Să alunec în gondole gri,
Sunetele să danseze libere şi vii,
Şi praf din pulberea lor fină.
Se prind în părul cârlionţat și negru,
Acoperit de mii de cristale reci
Îl văd în depărtare,
Şi lunec cu viteză în labirintul rece
În minte cu chipul lui,
ce avea numele meu pe buze.
Şi lunec mai departe în viaţă,
În bulgări de cuvinte grele
Ce vin grabnic către mine, lovindu-mă.
Ricoşează doar litere fără sens
Şi, când cerul explodează,
În clipe de violet,
Eu mă cufund în mătase fină.
Visez în note de vals la mare,
La apusul cald,
În nisipul fin, de pe plaja goală,
Ploaia bate repede, rece, moartă,
Zgomotoasă în geam
Şi eu încătuşată,
În impulsuri frenetice, încă visam.
Liniştea e tulburată
De o lumină scurtă pe cerul negru
Şi-n pulberi şi într-o linişte de veacuri,
Mă trezesc din visul fantomatic.
Văd viitorul în lumină ca de lumânare,
Minusculă, c-o flacără ce pâlpâie mereu,
Stă să se stingă.
Sufletu-i plin de lacrima
Cu care vreau să întorc timpul cel crud
Din nou la mine ...
Romila Andreea Diana, cls a X-a E
Și iată cum începe un sfârșit
Și iată cum începe un sfârșit,
Cu lacrimi calde coborâte-n asfințit,
Cu amintirile ce te omoară,
Ce face-ncet văpaia inimii să-ți piară.
Poveștile în care, odinioară, eu credeam,
Mă sufocau încet și sufletul mi-ardeau.
Acum sper doar să mai pot invia,
Să mai pot iubi,
Să mai pot ierta.
Să fac în suflet zi din a clipei noapte.
Sentiment pierdut
Stau și încerc să înot înapoi la țărmul fericirii,
Cu ajutorul zâmbetului şi al iubirii.
Iţi aud vocea și iarăși mă trezesc,
Pe la ureche curge un cald “eu te iubesc”.
Dar asta de mult nu e realitate,
Pentru că tu cu totul ai dispărut departe.
Eu te aştept și-n razele de soare,
Văd ochii tăi cei verzi, mai cristalini ca marea
Şi înțeleg atunci că tot ce-am avut s-a spulberat.
Versul de dragoste candva s-a terminat .
E ceva ce nu-mi pot explica-n cuvinte,
Pentru că dragostea nu se vorbeşte, ea se simte.
Şi aşa mă cufund mai tare în trecut
Şi visul se visează din nou de la-nceput.
Ciornovalic Andreea, clasa a XII-a IA
Sentimente,
Ce s-a-ntâmplat atunci ?!... Nu voi uita. Vreodată
eu am urmat, precum un orb, aceea lucire vie?
E privirea ce m-a vrajit. Deodată
chiar nu credeam că totul mi se întampla mie!
Am urmărit-o pâna-ntr-un adânc abis
Şi am ramas uimit, credeam că e un vis.
Ce şi-ar dori mai mult un simplu om
Decât fructul iubirii din al dragostei pom.
Păcat ca acea clipa va disparea curand
Şi ca ai mei ochi se vor trezi plângând.
Gandeşte-te la mine ca la un inţelept, un profet.
De ce, când in sfarşit eu m-am indragostit
Am realizat cat e de greu sa te fi iubit?