Iubire uitată
Maria Prisecaru
Te caut în versuri, te caut în vise,
Te-aștept mereu în nopţi interzise,
Aş vrea să exprim tot ce simt…
Doar depărtarea îmi este alint.
Mi-e teamă de tine, de lume, de cer,
Mi-e teamă de tot ce aduce mister,
Mi-e frig fără tine și simt neputinţă,
Te rog mult, iubite, fii tu a mea voinţă,
Să fii tu lumina ce-o caut în mine,
Să-mi iei de pe suflet uitarea de sine.
Când dorul din mine e greu de-ndurat,
Mă întorc în trecut să uit c-ai plecat;
Chipul tău drag să mă cheme,
Spre-a timpului adâncime,
De am un răgaz, să strig al tău nume,
Cu el pot zidi înc-o lume.
Titanic
Anca Filiche
Apa e învolburată,
Orașul meu e plutitor,
Cânt, râd și mă distrez,
Înainte să mor.
E ceață afară,
Noaptea se lasă rece,
Mai e puțin, puțin…
Și ceasul trece.
Aștept să vină clipa nunții,
Aproprie-te mireasă a vieții,
Nu mă lăsa să pier,
În acest coșciug de fier.
Se vede ceva în față,
Pare a fi din gheață.
Stai! Ocolește vasul,
Și nu-mi distruge râsul,
Peste apele vremii
Noaptea tăcerii s-a așternut;
Peste marginile lumii,
Suflet-n neființă s-au cernut.
Căutare
Petronela Carolina Coșeru
Picătură de rouă,
Pe-un obraz credincios,
O inimă frântă,
Într-un trup stricăcios.
Lumină peste gânduri,
Flacără în piept,
Ale gândurilor zboruri,
Către Tine îndrept.
Sentiment temător,
Zguduitor al lumilor,
Deschizător de porți,
De inimi și de sorți.
Caut adânc în mine,
Chipul. Seamănă bine.
Atunci când Tu mi-o ceri,
Găsesc adânc în mine
Ale iubirii, mari puteri!
Iarnă
Maria Prisecaru
S-aşterne iarna peste mine
Foi albe cad din calendar,
Nu ştiu ce o să fie mâine,
Dar azi… trăiesc un vis amar.
Mi-e sufletul din flori de gheaţă,
Pe chipul tău se-așterne ceață,
Pe ale mele buze-ncremenite,
Așteaptă șoapte fericite.
Destinul meu, la fel ca iarna,
În față mi se-așterne viscolit,
De umbre ale iernii hăituit,
Bietul meu suflet tace chinuit.
Doar tu vei reușit mereu,
Să-alungi din mine frigul greu;
Al aurorei boreale curcubeu
Să-mi fii tu mie, să-ţi fiu eu.
Doar tu…
Ana Maria Dobrin
Un singur cuvânt,
O ultimă-ntrebare,
Un singur sărut,
O ultimă îmbrăţişare.
Mi-ar fi de ajuns
Doar să te privesc,
Un zâmbet să-mi arunci,
Cald și copilăresc.
Singură în tăcere plâng,
Mi-e greu să cred că m-ai uitat,
Lacrimi pe obraz se strâng,
Și totuși, cred c-a meritat.
Și azi orice s-ar întâmpla,
Pe veci rămâi în mintea mea.
Deși e prea târziu și greu
Rămâi tu azi în sufletul meu.
Aş vrea să plec, să plec departe
Să uit de toți, să uit de toate,
În mine întrebări vibrează,
Am multe lucruri să îţi spun,
Dar ce folos, nu mai contează,
Când totu-i numai fum şi scrum.
Un nou început
Mioara Artene
Zâmbești… Zăresc o
rază de lumină,
Ce altădată
strălucea-n pustiu,
Ce cauți tu,
tristețe, pe cerul argintiu?
Nu fugări speranța,
las-o să revină.
Privirea ta surâde-atât
de viu,
Cu o blândețe pură
și senină,
Și inima, și
sufletul-mi alină,
Rază de lună-n geam,
târziu.
Te simt acum, cu
orice tresărire
De lacrimă, pe un
obraz uitată,
Ce curge de amar sau
fericire.
Te caut iar și iar,
îndurerată,
Și te găsesc în marea
de iubire,
În care ne pierdusem
altădată.
Călătorie
Ana Maria Huțuleac
Stau să mă gândesc
La ce ar fi putut să fie
Dar nu a fost...
Două jumătăți,
Poate prea puternice
Pentru a fi întregul.
Orbecăind ne-am avântat,
Fără să știm unde
Drumul se-ndreaptă.
Doi călători
O călătorie fără destinație.
Un salt în imaginație.
Copil taifun
Livia Loredana
Donose
Alergi în noapte, copil taifun,
E frig și fugi ca un nebun,
De amintiri sufletul e imun.
Nu îți mai căuta stăpân
Totu-i mit si blasfemie
Nu are nimeni timp să-ți scrie,
Povești pline de urale,
Sau să-ți pună norocu-n cale.
Nu mai alerga, copil taifun,
Inima stă strânsă-n pumn,
Să nu uiți visele din palmă
Mai lasă viitorul de te cheamă,.
Trecutul zacă adormit,
De clipă lasă-te ademenit!
Poveste
Andreea Ştefănică
Sus, deasupra întunericului înstelat,
În eternul cel mai îndepărtat
Stă semeț un legendar palat
Cu pereţii de cleştar încărcat.
Se spune că aici vieţuieşte
O prinţesă ca-n poveste
Zidit-a fost de tatăl ei
Și părăsită și de zei.
Să o elibereze, mulţi au încercat,
De ziduri s-au împiedicat,
Nimeni nu aflase cum
Spre ea să găsească un drum.
Într-o zi, din zare- apare,
Pe un cal, pe drumul mare,
Se îndreaptă spre palat
Un viteaz neegalat.
Spre fereastră urcă lent,
Cățărându-se încet,
Inima îi bătea tare
Puţin de urcat mai are.
Ajunge la fereastra ei
Şi vede chipul fetei,
Ea îndată îl zăreşte
Şi inima i se opreşte.
Cu ochii ei căprui se uită
La tânărul, ce îi
ascultă
Povestea din copilărie
Zidită cum a fost de vie.
Tânărul se îndrăgosteşte,
Şi fata iute-l îndrăgeşte,
Privirile se aprind
Inimile se încing.
Se spune că a fost odată.
Odată ca și niciodată
Au stat acolo, n-au plecat,
Până palatul cu povești s-a dărâmat.
Acel moment
Andreea Roxana David
Mă prind în gânduri ca-n labirint
Mi-e greu să spun ceea ce simt
O voce rece nu-mi dă pace,
Nu tace.
Mă-ndrumă către lucruri rele
Un joc murdar, e joc de iele,
Hipnotizant a început
Sunt azi
pierdut.
Nu văd, nu simt şi nu aud
Prezentul mi-este unul crud
Asurzitor şi fără fund,
Eu mă
scufund.
Nu mai exist, sunt amintire;
Unde-am ajuns doar Domnul ştie,
Aş vrea să ştii că nu regret
Acest
moment.
Mănâncă,
roagă-te, iubește!
Andreea-Ionela
Costică
Mănâncă, roagă-te, iubește,
Viața încearcă s-o trăiești din plin,
Nu te gândi la anii care vin!
Încearcă să faci o poveste
Chiar dacă viața-ți joacă feste,
Fă-ți amintiri frumoase,
Momente prețioase,
Trăiri religioase!
Nu irosi viața prostește,
Prin lume tu călătorește
Cât tu mult poți, copilărește,
Mănâncă, roagă-te, iubește!
Cândva visam
Maria Prisecaru
Cândva visam cu ochi deschişi,
Un ţărm de mare liniştit
Şi apa mării spumegând…
Mi se părea un dulce mit,
Ca o minune pe pământ.
Trăiam atunci nemărginirea,
În palme, fire de nisip,
Părea că-mi împletesc menirea,
Pe ţărmul umed şi imens.
Trăiesc, subtil singurătatea,
Doar ea mă însoţea în vis,
Către Olimp mă îndrepta,
Eu însă, nefiind zeiţă,
Ci muritoare, om de rând,
Îmi port destinul cu căinţă,
Peste pustiuri reci zburînd.
Hai
cu mine!
AnaMaria Pricop
Dragul meu, hai cu mine sus,
Până dincolo de Venus!
Să plecăm departe,
Până pe Marte,
Pe Lună, pe Soare,
Căci viaţa e mare.
Sau e mică, mică,
Cât o… furnică?
Noi ştim s-o trăim
Nu vrem s-o părăsim,
Ea ne-a apropiat azi mult
Ne-a unit în sărut,
Buzele moi, catifelate,
Vreau să scapi tu de toate.
Înălțare
Alexandru Păvălașc
Se-nalță plopi
învingători
Spre vulturi și spre
nori,
Cu frunze-nguste,
verzi ,
Te uiți la ei, parcă
visezi.
Cu înălțimea lor
magnifică
Cuprins ești și de
bucurie si de frică
De-atingi a lor scoarță
groasă
Putere prinzi și
dragoste de viață.
Crengi grele, mari
și groase,
Parcă te cuprind
miloase
Aș vrea și eu acolo
sus la ele
Să uit de griji și
de durere.
Stă plopul în gol în
vânt,
Aude securea venind,
Îl va tăia curând,
curând,
Care-o fi al său
ultim gând.
Despărţire
Andreea Ionela
Costică
Erai cândva soarele meu,
Care mă lumina mereu,
Odată, erai luna mea,
Ce a mea cale o ghida.
Ai fost aerul ce-l respiram,
Ai fost nectar dar și balsam,
Iară atunci când ne priveam,
Un singur suflet deveneam.
Acum, ai rămas amintire,
O ceață dulce de-amăgire,
Acum eşti doar un simplu nume
In această grea, ciudată lume.
Departe
AnaMaria Pricop
În întuneric stai ascuns,
La tine, cu greu am ajuns,
Vreau să te scot azi de aici;
Singur nu poți să te ridici.
Te iubesc prea mult
Şi vreau să te sărut
Hai la lumină
Astăzi sunt senină
Nu aici e locul tău
Rămână întunericul în acest hău.
Noi
Sorina Bălan
”Noi” stă scris într-o carte,
Printre povești cu zâne, prinți,
Arunc-o tu în noapte
Din mâinile fierbinți!
”Noi” stă scris într-o carte;
Frumoasă e povestea,
Tărâmul e departe,
Îl ajungi doar cu mintea.
”Noi” stă scris într-o carte,
De zilele frumoase,
Doar moartea ne desparte
Peste tărâmuri fabuloase.
Răceală
Andreea Beatrice
Chelaru
Ai inima de gheață, nu știi să iubești,
Îți ascunzi privirea atunci când îmi vorbești.
Mă lași să sufăr, în infern să mă cufund,
Nu îți mai pasă de-al meu suflet muribund.
Te-aș chema, să vii din nou la mine,
Copacul ce-a-nflorit primul ne așteaptă.
Dar, s-au scuturat petalele și amintirile,
S-au prefăcut în scrum, s-au risipit în vânt.
Cândva, zâmbetul tău inima mi-o umplea;
Prezența ta acum mă ocolește,
Și de sens lumea mi-o golește
Dorință
Andra Bianca Cîrlan
Aș dori atât de mult,
Cu mine din nou să fii,
Pe unde colindam odată,
Locurile sunt pustii.
Împreună să rămânem
Nu s-a putut...
Au rămas înghețate clipele
Într-un etern trecut.
Cimitir de amintiri,
Port în sufletul meu,
Apar în vis și-mi este greu,
Îmi răscolesc sufletul.
Singură sunt acum,
Știu că-i de la soartă,
Iubirea mea fierbinte,
Pe veci e îngropată
Strigăt
Sorina Bălan
Mai stai,
Încă nu e târziu
Rămâi,
Cu tine vreau să fiu.
Mai stai
Și dă-mi o sărutare;
Rămâi,
Încă mă doare.
Mai stai,
Simte îmbrățișarea
Rămâi,
Simte chemarea
Mai stai,
Te simt departe,
Rămâi,
Nu mă lăsa singură-n noapte.
Pământul
și Creatorul
Cristina Brăila
Era odată un regat,
Pe un tărâm îndepărtat
Și un mândru împărat.
Într-o zi la el chemă Pământul
Și luă astfel cuvântul:
- Spune tu, supus cuminte,
Cum o duci?
-Îți răspund la rugăminte
Ascultă, deci, ale mele cuvinte:
Mă pricep la toate cele,
Dau viață la floricele,
Stratul de ozon în juru-mi,
Oxigenul împrejuru-mi.
Tot ce-i verde și uscat,
Mie mi s-a închinat!
Ape, mări, râuri, oceane,
Peste toate-s suverane,
Dar eu însă, mă simt gol,
Și vă cer un ajutor.
-Asta așteptam de mult,
Vin la mine să te ajut.
Am exact ce îți lipsește.
Omul, mie-mi prisosește.
Nu-l mai pot ține la mine
Ia-l tu, c-o să fie bine,
Te văd proaspăt, pur, curat,
Vreau să fii… apreciat.
Ai
plecat
Teodora Cosmina
Chiuoru
O lacrimă îmi curge
Peste obrazul rumen,
Ochii îmi sunt roșii
De văpaia durerii.
Glasul a slăbit
De-atâta strigăt.
Mi-am pierdut speranța
Că te voi revedea,
Mi-a murit dorința
De a te mângâia,
Mi-am pierdut în gânduri
Acolo am rămas,
Să zâmbesc, să visez.
Reciclare
Cătălin Negoiță
În cutii galbene, albastre, verzi,
Tu încerci să reciclezi.
Hârtie, plastic sau metale
Să le pui în tomberoane.
Să-nțelegem reciclarea,
Să reducem poluarea,
Animale să salvăm,
Lumea să o protejăm!
Noi acum te-am învățat
E vremea de reciclat,
Folosește tomberonul,
Să nu înmulțești Carbonul.
Vioara
Manolache Nicoleta
De rupi o coardă de vioară,
Ea geme lung și tremurând;
O altă coardă îi ia locul,
Și o auzi din nou cântând.
Dar, dacă din nefericire,
Pe-a inimii coardă lovești,
Ea geme lung și-o viață-ntreagă
Cu alta greu o-nlocuiești.
Vindecare
Andreea-Roxana David
Sunt dependentă de tine,
De-a ta privire.
Îmi lipsește zâmbetul
Ce-a pus stăpânire pe mine.
Ca dependența de lună,
Ca nevoia de soare,
Așa-mi apari tu mie.
E greșit oare?
Ești doar a minții creație,
Iubirea îndură, suspină,
Până deodată, când, am constatat
Că prin minune, m-am vindecat,
De tine, de mine,
Acum mi-e bine…
Obsesia iubirii
Diana Perju
Fără certuri,
neștiut,
Timpul s-a scurs dezinvolt,
Mi-e dor astăzi de-un sărut,
Pe care l-am pierdut de mult.
Tu eşti liniştea frumoasă
Fără tine m-am pierdut,
Dumnezeu mi-a dat o dată
O dragoste care a durut.
Printre
himere
Cristina Baltag
Cerul s-a prăbușit în umbră,
Iar valea s-a ascuns și ea,
Noaptea acum cade sumbră,
Din privirea ta în a mea.
Precum un demon tern eu umblu,
Având doar luna sus în nori,
Fiorii mă cuprind când umblu
Prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
Alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
Las soarele, pierdut, în spate.
33Să vă scriu de ce
mi-e
dor
Daniela Milia
Să vă spun de ce mi-e dor,
Să plutesc uşor pe un nor,
Gândindu-mă la părinţi
Îi respect ca şi pe sfinţi.
Mi-e dor și de casa noastră,
Și de zarea cea albastră,
Să vă spun că-mi este dor
De vântul șerpuitor.
Mi-e dor și de vechi prieteni
Între ei aș reveni,
Să jucam, să şi lucrăm
Despre viață să-nvăţăm.
La final vreau să vă spun
Nimeni nu este imun
De frământările dorului
Cu gust dulce amărui.
Anotimp
de sărbătoare
Alexandra Ghenghea
Soarele a răsărit
Plantele s-au dezgolit
Ghiocei au înflorit
Primăvara a sosit!
Am scăpat de iarna grea
Bucuria e a mea
A mea și a tuturor
Platelor și animalelor.
Într-o zi de primăvară,
Ieșit-am afară la soare
Zeci de păsări călătoare
Ne-au adus o sărbătoare.