Renunţare
Andra
Bianca Cîrlan
Te rog, nu plânge,
Te rog, nu sta
Cu lacrimi în ochi în faţa mea,
Te rog, zâmbeşte-mi
Ca să pot pleca...
Draga mea,
Cât de multe aş fi vrut să-ţi spun,
Dar inima mi-e în noapte acum,
Din cauza unui soare răpus,
De acelaşi apus.
Iartă-mă, că nu pot
Să mai cred că va fi
Fără tine vreo zi,
Iartă-mă, că te-am aşteptat.
Să mă strîngi iar la piept,
Să aduci ploaia-n deşert,
Ştiu, n-am nevoie de aripi să zbor,
Ştiu ce mă aşteaptă în viitor.
Pe scara gloriei urc sau cobor
Ştiu prea bine sunt...muritor,
Şi zeu de-oi fi, nu-mi pasă deloc,
Nu mai am azi la ce să mă-ntorc.
Plouă
Mădălina
Roşu
Plouă din nou,
Şi-mi amintesc de tine,
Aluneci printre stropi,
Să fii, din nou, cu mine.
Uzi si îmbrăţişaţi,
Vorbind în şoapte,
Cu ochii disperaţi
Şi cu speranţe moarte.
Privirea ta se-neacă,
În ochii tăi curaţi.
Îmi spui: “Şi norii plâng!”
În ceața adâncului amurg
Soptesc: “Şi norii plâng!”
Şi lacrimi pe obraz, îmi curg.
Visare
Mădălina
Marin
Mergând pe-alee, pas cu pas,
Printre fulgi care roiesc,
Unul singur mi se-aşterne
Pe obraz.
Prefăcut în lacrimă,
Alunecă, pierdut a fost,
La fel ca miile de vise,
Pentru vecie stinse,
La fel ca păsările,
Ce se pierd
Prin bolta cea înaltă,
La fel, rebele ganduri
Aștern în amintiri
Troienele visării.
Cândva
Andreea
Maria Popa
Odată cu timpul
Mă schimb şi eu uşor,
Fir în clepsidra vieții
Alunec, parcă zbor.
Dincolo de nori,
Odată am să fiu
Cu tine şi cu ei,
Pe veci!
Dar, încă nu-i târziu,
Să joc ceea ce vreau
O dată, doar atât,
Să mă las cuprins,
Străfulgerat de dor
Pe veşnicie…
Odată, în curând,
Am să-mi iau avânt
De pe acest pământ!
Marea
Georgiana Hozu
Colind o veșnicie neagră,
Scufundat în mare,
Respir prin branhii moarte,
Tot restul e chemare.
Înspre abisuri mă cufund,
Pe val de cugetare,
De ce azi oare plâng
Ale adancurilor fiare?
Nemurirea-i, poate, taina
Ce o cauţi infinit,
Nu vrea nici azi, haina,
Să-ți spună un: „Bine-ai venit!”
De-aş
fi
Mădălina
Marin
O mare-albastră de aş fi,
Te-aş alinta în şoaptă,
Te-aș dezmierda cu valuri vii,
Te-aş legăna pe apă.
Un cer nemărginit de-aş fi,
Te-aş înălţa la nori,
Ţi-aş şuiera dulci agonii,
Scăpate dintre zări pustii.
În altă viaţă om de-aş fi,
Pierduta-ai fi, speranţă,
Căci, tot la fel, eu te-aş iubi,
Din viaţă până-n viaţă.
Ochii
tăi
Laura
Ionela Vasiliu
În privire văd candoare,
Sau miraj de încântare?
Alunecă din ochii tăi, senin,
O picătură de venin?
Privesc în ei şi mă gândesc:
Cum aş putea să nu-i iubesc?
Cum aş putea să nu-i ador?
Ferestre sunt spre lumi de dor.
Ochii tăi, de nu ar exista,
Întreaga lume-ar fi mai rea.
Dragostea ce ei o poartă,
Înconjoară lumea toată.
O,
Iarnă
Laura
Georgiana Mihai
O, Iarnă, anotimpul iubirii mele,
De ce mă laşi să plâng acum?
Nu vezi cum, sufletul,
Dintr-o vapaie, s-a prefacut in scrum?
Nu vezi cât mi-e de greu,
De dorul său să plâng mereu?
Nu vezi cât sufăr şi suspin,
Iubirea este doar un chin.
Dă-mi înapoi tot ce mi-ai luat,
Dă-mi clipele de neuitat,
Dă-mi înapoi iubirea,
Dă-mi tu, te rog, chiar fericirea.
O, iarnă, cu sufletul de gheaţă
Ai inlemnit, a mea speranţă,
Doar flacăra iubirii să renască,
Întreaga gheață să topească.
Va
fi primăvară curând
Enache
Andreea
Privind pe fereastră, ma-nfioară un gând
Că mult nu mai e şi va veni curând.
Şi chiar dacă ploaia cade cu stropii ei mici,
Mult nu va mai trece, până va fi primăvară aici.
Îmi imaginez cum soarele încălzeşte pământul,
Cum mii de păsări vor zbura în stol.
Parcă văd cum izvoarele curg la vale
Cum vremea rea şi ploile vor fi tot mai rare.
Şi parcă simt mirosul dulce de toporaşi
Şi parcă alerg după mieii drăgălaşi.
Parcă aud privighetori cântând
E grea aşteptarea, dar va veni curând.
Amintiri
Andra
Bianca Cirlan
Gânduri năvălesc
În liniştea camerei pustii
Adânc, la tine mă gândesc,
Încă aştept să vii.
În suflet arde
Un foc etern aprins,
Aş vrea să pot azi crede
Că nu a fost un vis.
Captivă sunt in lumea lor,
Ţin în suflet ascuns dor
Şi pe tine-n mintea mea
Ca într-o închisoare
De unde nu mai poţi scapa.
Blestemul amintirilor m-apasă,
Captivă sunt în asta lume falsă.
Pierdere
Camelia
Vîju
Câtă durere, câtă suferinţă,
Peste un prunc nevinovat
Această vale-a plângerii a dat.
Şi în pământ stă îngropată
Sămanța răului, adânc plantată.
Durere, chin, de va urma,
Numai Cel prea inalt va alina.
Puritate
Ibi
Larion
Când spun copilărie, spun ghiocei în floare,
Semănați peste păduri şi pe răzoare.
Spun boboc de crin, alb şi-nmiresmat,
Ce ne-adoarme dulce in seri lungi de Florar.
Când spun copilărie, spun și cireş în floare,
Flori dalbeș ca de vişinș și zărzărel în soare.
Spun mirosul suav al florii de salcâm,
Beție de mirosuri pe binecuvântat tărâm.
Când spun copilărie, spun fulg de nea
Ce hoinărește-n joacă peste grădina mea.
Spun zbor de porumbel, Floarea Păcii purtând,
A Speranţei, a Credinţei şi a Iubirii pe Pamânt.
În noapte
Anişoara
Lavinia Alexandrache
Pe bolta crăiasă,
Răsare luna cea străluce,
Cea argintie şi măiastră,
Nemuritor de dulce.
Prin întunericul din noapte
Pe el îl văd venind aproape,
Se apropie încet, ușor,
Peste cărări pline de dor.
Caut, cu ochii mei, atunci,
Privirea lui senină,
În depărtări adânci,
El pleacă-n noaptea lină.
Floarea
Tudosi
Cristina
Parcă-i un copil,
Încrezător, fragil,
Rupe-i astăzi o petală
Se va simţi banală.
Atunci când soarele apare,
Ea se deschide zâmbitoare,
Cu a sa culoare se mândreşte
Vederea iute ţi-o răpeşte,
Cu al său parfum îmbietor,
Învăluie grădina ca un nor.
Aş vrea s-o rup,
Cuiva s-o duc,
Culoarea suferintei
Pe pânza credintei.
Speranţa
Ibi
Larion
Nu lasa visele să piară,
Pentru că, dacă visele mor,
Viaţă nu este decât
O pasăre cu aripi rupte,
Ce nu mai poate să zboare.
Speranţa vede invizibilul,
Simte intangibilul,
Împlineşte imposibilul.
Speranţa, oază de înţelepciune.
Umanitate
Hurmuz
Alexandra
În graba noastră
Spre o mai bună viaţă,
Uităm cum e să fim fericiţi;
Tu, suflet rece ca de gheaţă,
Nu avuţiile te-au împlinit!
Şi simţi că totul e-n zadar,
Că cineva te pedepseşte,
Nici să zâmbeşti, nu poţi măcar,
Când tot cerul, tot, te ocoleşte.
Şi viziunea ta se schimbă,
Asupra ta şi-asupra lumii,
Când vezi că viaţa ta e sumbră,
Şi cât de fericiţi sunt unii.
Şi-n goana ta după soluţii,
Încerci să afli al lor secret,
Uitând ce te-au învăţat părinţii,
Că dragostea o ai în piept.
Toamna
Oana
Stavăr
Iubita Toamnă a venit,
Cu mare bucurie,
Şi ţara ne-a împodobit
Cu haina-i arămie.
Tristeţe-i în pădure acum
Şi linişte deplină,
Iar ceaţa, deasă ca un fum,
De ramuri se anină.
Departe-n zări s-au avântat
Zburătorii vestiți,
Şi-n urmă, singuri, au lăsat
Copacii dezgoliti.
La poarta şcolii noastre, iar
Copiii se adună,
Încep cu drag un an şcolar,
Zâmbind, cu flori în mână.
Devastare
Ana
Ştefania Gosav
În sufletul meu gol
Nu m-ai răsună azi nici un ecou,
Îmi doresc să să te pot ierta,
Dar… inima mea nu te mai vrea.
Surâsul tău mi-e acum străin,
L-am pierdut printre amintiri
Nu reuşesc, sufletul să-l umplu
Cu fericire, nici cu dor.
Ai luat cu tine şi ultimă rază,
Acum înot în depărtare...
Dar, nu-i nimic, am să ajung la mal,
Voi uita totul
Şi voi scrie un poem nou,
Cu zâne, cu cavaleri,
Cu suflete calde şi primitoare,
Cu speranţe vii, sclipind în soare.
Poate aşa e dragostea,
Îți curemură sufletul
Așa precum dorește ea,
Te îmbată de-a
ei vrajă,
Ce cuprinde-o viaţă întreagă.
Despărţire
Alexandra
Balan
Ai lăsat in urmă amintiri
Un suflet gol, desprins din tine,
Erai departe, eu te visam aici,
Dar aruncai minciuni spre mine.
Tu mă alungi, o sa mă pierzi,
A ta indiferenţă gravă
Chiar dacă nu o să mă crezi
Aduce a otravă
Te văd plecând, nu mă priveşti,
Faci paşi mărunţi, ştiu că te doare,
Speram doar să te răzgândeşti
Tu pleci și inima-mi azi moare.
Linişte
Maria
Claudia Tătaru
Te rog, dă liniştea mai tare,
Vreau să n-aud o răsuflare,
Doar aici putea-voi sta,
Departe-adânc de lumea rea,
Doar în natură eu mă simt
Un om întreg și împlinit.
Suflet
pereche
Anişoara
Alixandrache
El va rămâne o umbră pierdută,
A devenit o amintire cruntă,
El a lăsat un gol în inimă,
A plecat, nicicând n-o să revină.
Cu ochii-n lacrimi eu îi spun: „Rămâi!”
Te doare, plângi, spre cer tu strigi,
A fost al tău, el, cel dintâi
Şi-ai vrea, din nou, să îl atingi.
Privești în urmă în tăcere,
Nicicând n-o să-l mai vezi,
Strigi: „Rămas bun, durere!”
Doar în speranță astăzi tu mai crezi.
Început
de iarnă
Laura
Georgiana Mihai
Stau în casă şi privesc pe geam,
Aştept să ningă ca în fiecare an,
Aş vrea să văd fulgii,
Uşor căzând din cer,
La săniuş să merg, chiar dacă-afară-i ger.
Şi-aş vrea s-adorm cu gândul
C-atunci când mă voi trezi
Calvarul de zăpadă frumos va străluci.
Prietenul
fals
Ana Maria Gabriela
Însoţit de-un gest posac din umeri,
La toate iţi răspunde simplu cu: “Nu ştiu!”
Niciodată n-ai să reuşeşti să-l superi
Fiindcă nici nu ştie de este... viu.
Când e vorba de răspundere, la o adică,
“Poţi!” îţi şopteşte şi din umeri el ridică,
Dar, atunci când răsplată eu aveam,
Rosteste un invariabil: “Şi eu puteam!”
Copilărie
Mădălina
Strătilă
Atunci când eram mai mică,
Frumoasa viața mai era,
Să fac câte-o trăsnaie
Mi se părea firesc.
O întrebăm pe mama:
"Cât e lumea de mare?"
Zâmbea mereu,
Pentru ca nu avea raspuns
La asta întrebare.
Cearta, din cate-mi amintesc,
Pornea întotdeauna cu un lucru
nesemnificativ, prostesc.
Anii, mult prea grabiti,
În goană au trecut,
Larma copilariei,
Pe nesimtite, a tăcut.
Meciul vietii
Mădălina
Roşu
Am făcut o constatare,
Ce nu lasă loc de dubii:
Viaţa asta trecătoare
Este ca un meci de rugby.
Lupţi, alergi, smuceşti, împingi,
Nu ai voie înapoi,
Chiar dacă pierzi sau de câştigi,
Murdar tot ești de noroi.
Când şansa e de partea ta,
Toţi ca lupii te-nconjoară,
Se aruncă-n calea ta,
Speră să o dai în bară.
Ploaia
Elena
Mustaţă
Într-o zi, de dimineaţă,
M-am trezit ca să mă joc,
Dar, în geam bătea o ceaţă
Şi m-am enervat pe loc.
Mai târziu, ce am văzut?
Ploaia repede-a-nceput,
Apele curgeau la vale,
Soarele-mi ieşea în cale.
În sfârşit, ploaia a-ncetat,
Eu de-n dată am plecat,
La copii mari din sat
Şi am stat de ne-am jucat,
Până ce a înserat.
Dragoste
şi frică
Ştefania
Hazu
Dragoste şi frică,
Orice relaţie implică,
Ceartă şi împăcare
Lumina razelor de soare.
Pace şi iertare,
Emotii, provocare,
Doar cu sacrificii
Poti să dovedeşti
Cât de mult iubeşti.
Dragoste adâncă,
Ai plăti oricât
Să nu ştii ce-i tristeţea
Şi s-adormi râzând.
Sunt ultimele versuri
Aici eu mă opresc,
Ţin capul sus, zâmbesc,
Ştiind că într-o zi
Iubire-o să gasesc.
Glas
de primăvară
Ana
Ştefania Gosav
Iarna cea rece şi grea a trecut...
A luat cu ea şi ultimul bulgăre
aruncat de copil pe uliţă...
A dezgheţat toţi ţurţurii
şi a strâns tot gerul...
Aşteptăm primăvara şi suntem cuprinşi
de un dor nemărginit...
În fiecare colţ de suflet renaşte
o primăvară...
O primăvară pură şi sinceră...
Dăinuită de roşul puternic şi de
albul pur al mărțișorului...
Apoi, o floare, din suflet dăruim
persoanelor pe care le iubim...
O dată ce ai venit primăvară,
ne curăţi sufletele...
Pentru a ne bucura de
Sfintele Sărbători Pascale...
Puritate, sinceritate şi fapte bune,
asta înţeleg eu în fiecare an prin Primăvară
Verdele crud al ierbii, plăpândul ghiocel,
Renaşte...