Răceală
Delia
Diaconu
Este frig afară, răceală-n inimile noastre,
Mult timp este de când nu ne-am văzut.
Mi-e dor de soare; îl asemăn ochilor tăi,
Îmi lipsește lumina zâmbetului tău.
Afară suflă un vânt aspru
Precum vorbele tale,
Mi-e teamă că ți-a înghețat inima.
Mai e un colțișor ferit de privirile calde?
Până și lacrimile reci ca gheața,
Ustură atunci când se preling pe fața mea.
De când nu ne-am mai văzut,
Parcă și stele pe cer sunt mai puține.
De ce nu ne mai vorbim?
De ce ne-am schimbat?
Nu, nu te-am uitat,
Ochii mei te caută mereu,
Ești o lumină pe cerul cenușiu,
Pe bolta fără stele,
În depărtări străine, grele
S-a adâncit și noaptea,
E târziu...
Neant
Andreea
Elena Adam
Petală ruptă sunt, eliberată,
Aripă subțire, venită din neant,
Deasupra mării zbor, curată,
Peste un cer senin, vibrant.
Alături, pe zarea cea senină,
Plutesc tot felul de minuni,
Petale, smulte din a vieții floare
Și prinse-ntr-un dans amețitor,
Se ridică, pier în depărtare,
Crâmpee de neant amețitor.
Rânduri
pe hârtie
Miruna
Matache
Nu mai pot astăzi,
Chipul să-ți privesc
Nu pot, să știi, iubite,
Din nou să mai zâmbesc.
Unde este acea Lună,
Care mereu ne însoțea?
Acolo oare-a dispărut iubirea?
A luat cu ea și șoaptele?
Dar mângâierile?
Vreau să-ți ating părul,
Să te țin la pieptul meu
Să pictez cerul
Cu albastrul ochilor tăi
Toată liniștea mea
S-a tulburat la acel „Adio!”
Nu mă lăsa, te rog
Să mă trezesc singură
În întunericul sufletului meu.
Iertare
Petronela
Coseru
Îmi amintesc și-acum
De vechea noastră școală,
De iarba de pe câmp,
Și de-a mea scumpă mamă.
Copacii casei nu o să-i uit,
Iubesc și ulița așa de mult,
Dar iată, anii au trecut ușor,
Din toată amintirea mai e un firișor.
Gândește-te mamă,
La vremurile acelea.
Tu, niciodată, n-ai să uiți,
De anii petrecuți, cei mulți,
Care-au trecut ușor, ușor,
Alăturea de pasărea din zbor.
Vești bune de la mine,
Tu vei primi curând,
Voi nimeri cărarea,
Știu că abia îți ții suflarea.
Lângă poartă, pe băncuță,
Tu mă vei aștepta,
Iar eu, să știi că vin, măicuță,
Să cer iertarea ta.
Iar şi
iar
Larisa Vrânceanu
Te-aş alege încă o dată
Cu ochii și cu mâinile,
În ochii tăi abandonată,
Să ascultăm mirările.
Prinși suntem într-un vis
Niciodată spus,
Nicăieri scris.
În van priviri de joc,
Vorbe de alint,
Vis de necuvânt,
Sau lacrimi printre șoapte,
Captivă eu rămân,
Fie de-i vis, ori noapte.
Te
aștept
Cătălina
Micu
Trecut-au luni, trecut-au zile,
Tu nu te-ai mai întors la mine,
De-acum vor trece, din nou, ani
Dar noi rămâne-vom dușmani?
Tot ceea ce tu trebuie să știi,
Este că eu mereu te voi iubi.
Inima-mi șoptește că nu-i bine,
Să te întorci, din nou, la mine.
Și totuși eu mereu am să aștept
Un azi și-un mâine fără de regret
Demoni
și îngeri
Saranfir
Larissa
Nu te uita la ea ca şi cum
Are puterea doar de a distruge,
Nu ştii de ce e capabilă,
Căror trăiri le poate da viaţă,
Și, mai presus de toate,
Nu ai cunoscut-o ca iubită.
Nu i-ai simţit mângâierile,
Și nici nu te-a luminat zâmbetul ei.
Te-ai lăsat păcalit de privirea rece
Și ai păstrat distanţa,
Când ea ardea după paşi de apopiere.
Nu i-ai cunoscut defectele
Și deja o urăşti.
Asta te-arată slab.
O priveşti distant şi ea nu face altceva
Decât să calce în picioare sentimente.
N-o poţi înțelege,
E mult peste puterea ta,
Dar, o numeşti „demon”,
Creaţie a aroganţei tale,
Și pleci cu ultima speranţă
Ca ea să devină înger.
Gânduri
Bianca
Dănilă
Eu nu pot uita binele
Pe care mi l-ai facut,
Ți-am strigat numele,
Mai bine-aș fi tăcut.
Cascada grea de fericire
Pe negre stânci ea s-a topit,
Cu fața plină de uimire,
Te-ai uitat și ai zâmbit.
Să mă opresc,
Nu aș putea,
Oricât de mult doresc.
De ce apari în calea mea?
Gândul negru e ascuns,
De lucruri rele
Este adânc pătruns,
Greu trec târâte, orele.
Eu nu pot, ascultă,
Și nici nu vreau,
Ca inima jignită,
Sau libertatea să o dau.
Schimbare
Larissa
Saranfir
Femeie, trezeşte-te,
Unde-i rozul din lumea ta?
Puternică, frumoasă,
Tânără ai fost, mai eşti?
Ce e cuvântul tău în faţa pumnilor
De metal ce-ţi zdrobesc zâmbetul?
Îţi aminteşti acele vise
De parcă nu tu le-ai fi trăit.
Şi eşti tot acolo.
Captivă între cuvinte deşarte
Și lovituri crâncene,
Visai la viața din poveşti,
Dar, bestiala soartă nu se schimbă,
Nici pe tine nu te-a schimbat
Doar tu poți să rescrii povestea.
Iluzie
Larisa
Vrâncianu
Seară de toamnă,
În aer un parfum amar,
Pășesc însingurată
În seara de Brumar.
Peste privirea tulburată,
Un înger stă în așteptare;
Să fie oare ce-am văzut,
Sau este doar iluzie?
Să fie oare un sărut?
Pași de s-ar auzi în depărtare,
Călăuzit de-a inimii bătaie,
Veni-vei tu apoi.
Prin soare sau prin ploi.
Aşa este
ea
Ana
Ştefania Gosav
Inima se cufundă mereu în amintiri.
Plânge, suspină, iubeşte, viseză...
Aşa este ea!
Pierde, caută la nesfârşit fericirea,
Dar nu renunţă niciodată.
Aşa este ea!
Ţipă, şopteşte, plânge, zâmbeşte,
Dar asta n-o arată.
Aşa este ea!
Îşi frânge aripile-n zbor,
Dar se ridică şi o ia de la capăt.
Aşa este ea!
Visează, crede în dragoste,
Suferă, dar nu o aude nimeni.
Aşa este ea!
Se aruncă-n prăpăstii,
Se-nalţă spre cer.
Aşa este ea!
Întâmpină răsăritul, se ceartă cu apusul,
Scrie amintiri, curmă suferinţe.
Aşa este ea!
Citește viitorul, rescrie trecutul,
Iubeşte, urăşte prezentul.
Aşa este ea!
Tace, ascultă, viseză,
Dar niciodată nu va înceta să iubească.
Pentru că.... aşa este ea!
Toamna
Petronela Coșeru
E toamnă și e rugină-n vie,
Văd frunzele căzute-n nostalgie,
Natura moare-ncet, iar eu am o dorință,
Să pot iubi din nou, dar fără suferință.
Lângă copacul cel umbrit,
O vară-ntreagă ne-am găsit,
Prin iarba care nu mai înverzește,
Caut un fir din lunga mea poveste.
Dar, nu găsesc, aștept să vină-o vară,
Și, odata cu ea, iubirea, iară,
Sufletul mi-e rănit, asta o știu demult,
Dar tu n-o știi, asta doare și mai crunt.
Taină
Miruna
Matache
Magia asta mare,
Nu pot să o-nțeleg,
Ea naște o dorință
De-a fi doar
Unu singur,
Numit NOI.
Fă-mă să cred,
Că doar în brațele tale,
Pot să visez.
Să descopăr un nou univers,
Plin de culoare și de înțeles.
Pentru că în lumea asta haotică
Doar tu poți să-mi dai sens.
Clar de
lună
Andreea
Chelaru
Din bătrâni se povesteşte,
O legendă despre ele,
Cum, prin negura de noapte,
Poţi vedea zânele rele.
Se-adună-n cerc să cânte,
Cântece de mult uitate,
Și firul lor cel magic
Ţes viitorul cel mai tragic.
Doar luna stă vrăjită
Învelită în mister,
Clipa invită
Stelele, întregul cer.
Timpul parcă stă pe loc,
Doar ecoul lor mai sună,
Vioaie, scânteile din foc,
Fac dans nebun sub clar de lună.
Despărțire
Cristina-Georgina
Baltag
Poţi, spune: ”Da,
Ai gasit dragostea!”
Poţi spune că ”Nu,
Nu ți-ai pierdut sufletul!”
Poţi, în sfârșit,
Să-ți alegi calea,
Îi poţi urma,
Pe veci, chemarea.
Te-a strigat,
L-ai ascultat,
Te-a chemat,
L-ai urmat!
Şi acea ea,
E chiar inima mea.
Ea te-a slăvit
Eu te-am iubit!
Acum s-a schimbat,
Tu ai plecat.
Noi ne-am uitat,
S-a terminat.
Ce e
copilul
Ana
Ştefania Gosav
Un ghiocel plăpând,
Un gând necunoscut,
Un suflet nepătruns,
Un orizont deschis...
El e copilul!
O floare înmiresmată,
O rază de lumină,
O frunză fragedă,
O carte nepătrunsă....
El e copilul!
Un început de zbor,
Un gând nemuritor,
Un soare arzător,
Un suflet iubitor...
El e copilul!
Copil am fost,
Copil, eu sunt,
Copil pe-acest pământ,
Copil în suflet şi în gând.
Un veşnic zbor,
Un dulce cânt,
O veşnică lumină,
O inimă senină.
Copil, nu voi înceta să fiu,
Să zbor sub nori de toamnă,
Să cânt necazului să plece,
Să caut alintare.
Aşa arată un copil,
Senin, încrezător în visuri,
Iubind mereu aceiaşi stea
Visând mereu noi galaxii.
Noapte
de iarnă
Maria
Teodora Prisecaru
A-nserat, luna răsare,
Vântul s-a mai potolit,
Şi, sub raza ei cea mare,
Totul pare de argint.
Fulgii jucăuşi, alene
Se coboară din văzduh,
Şi se-aşează în troiene
Cu aripi pline de puf.
Fumul negru se înalţă
Către cerul înnorat,
Noaptea cea întunecată
Ușor cade peste sat.
Dorm copacii supăraţi,
Cu crengile-n jos plecate
Cu zăpadă îmbrăcaţi,
Şi bătuţi în diamante.
De ziua
mamei
Ana
Ştefania Gosav
În dimineața sărbătorii
Cuvinte noi voiam s-adun,
Dar, de emoție prea multă,
Și eu și ele ne-am pierdut.
Îmi amintesc doar: “Dragă mamă!”,
Cu asta trebuia să fi-nceput;
Acum, că vorbele sunt duse,
Îngăduie-mi îmbrățișarea
Să mă lipesc, precum o floare,
La pieptul tău cu suflet mare,
De orice frică părăsit,
De ziua ta, mămico,
Eu m-am
regăsit.
Copilărie
Ioan
Alexandru Coțofană
Copilărie dragă unde ai plecat ?
La fel ca timpul m-ai uitat,
Te-ascunzi de mine acum,
Nu vrei să te întorci din drum.
Cu ochi goi privesc înapoi,
Lacrimi vărs pentru amandoi,
Pe obraji mei cei reci,
Suspinând, te las să pleci.
Și adio tu ți-ai luat,
Zâmbindu-ți cald am acceptat,
Am sufletul îndurerat,
Știam că aventura copilăriei a încetat.
Vremea noastră de mult a apus,
Și câte aș fi avut de spus...
Ți-am oferit un buchet roșu de trandafiri,
Iar tu mi-ai dat în schimb atât de multe amintiri.
Te-aș fi
iubit
Andra
Bianca Cîrlan
Te-aș fi iubit cum nimeni n-a iubit,
Te-aș fi iubit de mii și mii de ori, la infinit!
Ti-aș fi făcut icoană, iubitul meu,
M-aș fi-nchinat la ea mereu, mereu.
Te-aș fi iubit în orice dimineață,
Cum ziua iubeşte soarele care-i dă viață,
Și crede-mă, te-aș fi iubit atât de tare,
Că mi-ai fi spus: „Iubito, iubirea ta mă doare!”
Te-aș fi iubit atunci când îmi zâmbeai,
Sau când în brațe grele mă strângeai,
Chiar și în zilele când mă certai.
Lacrimi și zâmbete în evantai.
Cu fiecare respirație te-aș fi iubit,
Și cu fiecare bataie a inimii!
Și când sărutul meu ți l-aș fi dat,
Tot ce e mort ar fi-nviat,
Şi-ți jur, nimic n-ar fi putut să-ncurce
Să îți iubesc otrava dulce!
Și da, în lumea asta mare,
Cândva, îți vei găsi pe cineva...
Nici o femeie să știi că nu te va iubi,
Iubitule, cum eu te-aș fi putut iubi.
Și-n mine când apari,
Mă doare că nu-ți pot șopti:
„Femeia ta eu sunt,
Femeia ta mereu voi fi!”
Tu, cel din urmă și dintâi,
Întrebări
Crina Pătrașcu
Peste liniştea surdă așternută-afară
Aud zvon limpede ca de vioară
Slab, ca ecoul unui plânset.
Cu lacrimi astăzi spăl un candid zâmbet.
De ce nu vorbești făptură înrobită?
De ce nu renunți și nu dai înapoi?
De ce te-amăgești că încă merită?
De ce mereu în loc de „eu” zici „noi”?
Îți place neliniștea, o cunoști?
Te doare amintirea?
Cât îl iubești atât îl şi urăști,
Nu-i poți uita privirea...
Ai vrea aripi care să-ți poarte dorul,
De ce nu strigi ca să răsune zarea?
Te temi de înălțime dar vrei să-ți iei zborul,
Ți-e frică de apă deși iubești marea...
Primăvara
Mădălina
Florentina Strălită
Tu, cea mai frumoasă dintre zâne,
Alungă ale iernii reci frisoane,
Te aşteptăm neliniștiți să vii
Cu tot alaiul tău de bucurii.
Vino să-mi baţi iar în fereastră,
Tânăr soare auriu
Şi zăpada de pe coastă
Fuge ca argintiul viu.
Voi aţi văzut când primăvara vine,
Voi, flori plăpânde, delicate,
Ce străluciți cochete,
Vestind albastrul zilelor senine.
Albe la fereastră, două
Crengi de măr mi-au înflorit,
Vino primăvară nouă,
Vreau azi să uit c-am suferit!
Înstrăinare
Ana-Maria
Bleoju
Nu-i chip precum al tău,
Nici buze nu mai sunt,
Nici ochii plini de iubire;
Nimic nu e ca tine.
Ori, poate oarbă sunt,
Ca bufnița în ziuă,
Și surdă, ca pământul,
Tu, singurul pe lume?
Degeaba-ți pleci privirea
Văd cum așterne noaptea,
Un hău plin de iluzii,
Tărâm străin al vieții.
Singurătate
Alexandra Balan
Alexandra Balan
E patima ce mintea o întunecă,
Dorinţa de apropiere devine arzătoare,
E o furtună, te ia şi te aruncă,
Te zbuciumă și, totuși, e chemare.
E un miracol, o dulce minune,
E adierea ce luminează întreaga fiinţă,
E fulgerul ce sfâşie inima din tine
Doar ea e viaţă dar şi o grea sentinţă.
E dragostea ce-n umbră se ascunde,
Ea tace, te macină şi te provoacă,
Te laşi purtat de val, ea te-aruncă oriunde
Ţi-e confidentă, te-ncântă şi se joacă.
Universul
sentimentelor
Adelina
Olaru
Printre flori de mărăcini,
Se văd legate cu spini,
Două lacrimi ce tânjesc,
După un sincer „Te iubesc!”.
Sunt lacrimi ce curg,
Ce-n ochi mei pătrund,
Din trista mea ființă,
De dor și de căință.
Ce bine ar fi să vreau, să pot,
Iubirea înapoi s-o iau,
Cu alintări, cu sărutări, cu tot,
Dacă aș putea, oare aș mai vrea?
Plâng de dorul chipului tău,
Privirea ta furată din rai,
Acum îmi pare rău...
Pentru cuvintele parfumate ce nu poți să mi le
dai.
Mă întreb dacă in sufletul tău mai există,acel:
”Te iubesc, ești viața mea!”
Sau începe să înflorească acel :
”Urăsc persoana ta !”
Întrebările mă tot apasă,
Vor să mă țină legată,
De aceea persoană frumoasă,
Ce m-a lăsat îndurerată.
Un sentiment ce doare,
O flacară care nu moare,
Iubirea vorbește cu voce tare,
Iar zeii tac în tihnă.
Mă uit pe geam văd luna,
Durerea vieții,
Ma bântuie întruna,
Astupându-mi gândul tinereții.
Dacă ar veni o zi în care aș pleca,
Aș fi doar eu, persoana mea,
Știu! N-aș putea trăi departe de tine,
Ploaia ar plânge mereu cu mine.
Afară ar fi mereu noapte,
Iar eu mă rog,
Să uit de tot, să las în spate,
Gândurile toate.
Brațele vieții de m-or fura,
Să nu mă ducă prea departe,
O viață am
aproape..
Aproape de tine !
Obraznicul
Ibrian
Denisa
Ar trebui să fii flatat,
Că ţi-am dat autograf,
Cu o palmă peste frunte,
Că n-ai fost copil cuminte.
Tu cu apă-ai aruncat,
Geamul de la clasă-ai spart
Provocând pe holul școlii
Adevărate Saturnalii.
Niciodată, tu n-ai stat
Cinci minute aşezat,
Într-o bancă-n colţul tău,
Fără să fii nătărău.
Semne
Elena
Bianca Manoloiu
Afara-i frig încețoșat
Și multă umezeală,
Pe toți ne-anunță neîncetat
Că e-nceput de toamnă.
Când soarele a răsărit
Toate sunt fericite,
Zile multe nu mai sunt,
La fel de insorite.
Frunzele cad, copacii-s goi,
Covor pe jos se-ntinde,
Plin e pamantul de culori,
E semn că Toamna vine.