La margine de noapte
Luca Cristina
La margine de noapte
Te-am aşteptat să vii,
Te chem prin mii de şoapte
Dintre poteci pustii.
La margine de ape,
Aştept ca să mă chemi,
Cu vorbe fermecate
Din ruginite vremi.
La margine de timp
Te-aştept de zeci de veri
Să-mi vii, să te alint,
Să îmi zâmbeşti, să speri.
La margine de viaţă
Te-aştept de-o veşnicie!
S-au stins acele şoapte
M-am rupt eu, fir de aţă
La margine de noapte…
În lumină
Sulcină Andrada – Mălina
În lumină vedeam chipul Său
Strălucitor, preschimbat.
Nemurirea era
Plină de lumină.
Ochii senini, oglindeau
În albastru de cer
Duhul vieţii.
Cu o mână rănită
A zidit gând etern, nemuritor,
Cale-ngustă spre sus a format
Inima mea să urce,
Treapte noi zidite în cer.
Cu a doua mână,
Străpunsă de lovituri,
Mi-a mângâiat creștetul,
Nu pot să-I privesc chipul
Lumina urcă prea departe.
Tăcere
Vrîncianu Larisa
S-au întors la mine
Demonii tăcerilor tale,
M-am retras pe-un colț de stea
Ca să adun în minte
Cioburi de cuvînt.
Mi le-amintesc
Ca-n clipa cea dintîi,
M-a sfîrșit așteptarea,
M-au ucis nedorințele,
Neputințele, neiubirile...
M-ai strivit in uitare,
M-ai ascuns în minciuni
M-ai uitat in cenuși,
Si-atunci...
Am învațat sa fiu tăcere
Eternitate
Cristina Luca
Un orologiu bate-n taină
Un ceas târziu în noapte,
Apasă molcom pe-a ta haină,
În efemere șoapte.
De-ai asculta, măcar o clipă,
De ruga-i neclintită!
Grabește-te si te ridică
Faptură innegrită!
Arată-ți dorul necurmat
În înghețate lacrimi
Și pleacă-ți capul întristat
Și sufletul cu patimi.
Arată-ți gloriile-apuse
Cu fir de-argint țesute
Arată-ți visele ascunse
Trăind doar vorbe multe
Istoriseste nopții grele
Povestea ta nespusă
Acoperind cu negrele dantele
Cicatricea ascunsă.
Și-n liniștea apăsătoare,
Sunt gânduri ce te ard
Plangi, ființă nemuritoare
Nicicând nu ți-a pasat.
Apleacă-ți ochii de mărgean,
Strânge-ți părul de foc
Cât ar mai trece într-un an
Timpul va sta in loc.
Pe urmele pașiilor tăi
Durerea a crescut,
Deși ninsă de ani grei,
Urăști ca la-nceput .
A nopții tăcută mireasă,
Blestemi și strigi la cer degeaba!
Nici cerului nu îi mai pasă,
Taci și indură-ți soarta !
Je me ennuie!
Ibi Larion
Je me ennuie de mon enfance,
De tout ce qui pourrait être,
D’amis de l’autre jour,
De mon père d’attente à la porte.
Je me ennuie de ceaux qui ont quitté
De ceaux que j’ai oublié,
De toutes les rêves promis,
De portes que maintenant restés fermés.
Je me ennuie de ciel étoilé,
De routes abandonnées,
De que je n’ai pas dit quand fallait,
Je pensant que je dois retourner un jour.
Je me ennuie de désir de bonheur,
De la bonté et l’amour,
Ce qui me ennuie de pardon!
Ce qui me ennuie de Dieu-Dieu!
Ochii tăi
Bianca David
Ochii tăi, tainică oglindă a sufletului
Şi a nemărginitului tău gând,
A paradisului, a cugetului,
Şi a abisului, etern mormânt.
M-am încrezut în drumul lor,
Călăuzit de șoapte si de vânt
Din pas în pas, rătăcitor,
Din gând, in gând năucitor.
Aș fi putut s-ajung aşa departe
Către abisul iubitei tale lumi?
Nu ştiu, nu pot să cred în ea dreptate...
Văzut-am oare chipul după culmi?
Rondelul soarelui ce apune
Anca Filiche
Ai apus şi tu, Soare,
Sub lumina cântătoare
Ale falnicilor zori,
Poate că vrei astăzi să mori?
Îmi duc azi pasul solitar,
Spre al tău sfânt hotar,
Ai apus şi tu, Soare
Sub zarea călătoare.
Ai căzut în mare,
În apa depărtării
În marea uitării,
Acolo să te caut, Soare?
Asteptare
Georgiana Hozu
Îmi vine iar în gând,
Ceea ce așteptam,
O ploaie cu vise,
De nimeni atinse.
De ce să nu fiu eu,
Acel muritor,
Care să învingă,
Teama tuturor?
Să ajungă la ceruri,
Să încânte și stelele,
Să se coboare cu norii,
Să vestească cocorii,
Că și-a împlinit visul.
Dar nu, eu aștept ploaia,
Să-mi anunțe chemarea,
Să mă înalț la ceruri,
Înspre veșnicie.
Pași spre noi
Vrînceanu Larisa
N-ai să știi niciodată,
Câtă căldură poate fi,
Într-o ploaie rece,
de Noiembrie,
Cât suflet puteai primi,
Cât râs, cât drag,
Ce am fi putut deveni,
Ce păcat!
Ți-am spus nespusurile toate
Cuvintele, tăcerile, dorurile,
Ți-am arătat ascunsurile, toate,
Șoaptele, gândurile, visurile...
Cum aș fi putut să fiu...
Ce păcat!
De câte ori…
Carmen Mariana Sălceanu
De câte ori, mână în mână,
Amurguri petreceam visând
Şi ascultam doar împreună,
Vântul ce adormea cântând?
De câte ori îmi era teamă,
Când aruncai priviri goale și reci,
Visul oare se destramă,
Veni-va oare ziua când tu o să pleci?
Dintotdeauna
Cristina Luca
Te-am înnecat în lacrimi
Şi în suspine gri,
Te-am pierdut printre patimi
Şi zâmbete pustii.
Ieri îţi cântam în zori,
Te plâng astăzi pe înserat.
Te ridicam la ceruri ieri
Azi te cobor, vai, iar.
Te arunc printre rânduri
Pe pagina de astăzi
În jurnalul cu gânduri
Pătat cu lacrimi limpezi.
Atâta fericire, atât de însorit.
Şi totuşi,
Azi sunt tristă, sunt de gheaţă
Dar aici măcar tu nu m-ai părăsit
Mă-nalţi spre cer cu tine,
Speranţă.
Neant
Oana Stavăr
Aud în depărtare
Un clopot bătând,
Graiul său sfânt,
Trezeşte-n sufletul frânt,
Amintiri îngropate.
Durerea-mi cuprinde
Neputincioase braţe,
Iar ochii privesc
Spre golul imens
Ce-mi încojoară fiinţa uitată.
Periplu prin lumea
Lipsită de vis.
Păşesc... spre abis.
Decembrie
Georgiana-Catalina Hozu
Cer și viscol suflă iarăși,
Este iarnă încă o dată,
Orice vînt de primăvară,
Rar prin gânduri se arată.
Glasul iernii, mut prin crânguri,
Iertător, golaș de frunze,
Absolutul codru gri,
Năpădit de mii de gânduri,
Astă zi.
Iubirea
Vasiliu Laura Ionela
Binecuvântată este ea,
Iubirea,
Fără ea nu ar fi existat,
Fericirea.
Fără ea nimic nu ar fi,
Ci numai supărarea de-a trăi.
Doar prin ea, iubirea,
Binecuvântare de la Cel de sus,
Preasfințitul Iisus.
Cu harul său,
Cu magie și dorință,
A creat cu bunătate,
O ființă.
Omul care des greșește,
Omul care necăjește,
Și, foarte important,
Omul care, cu iubire, dăruiește,
Din pricina faptului
Că din iubire s-a născut,
Cu iubire a crescut,
Iar la răndul sau,
Iubire vrea să încredințeze.
Din iubire vrea să ajute
Căci cu ea se fac multe,
Îmi iubesc aproapele meu,
Și fără iubire ne-ar fi foarte greu
Așa este ea,
Iubirea.
Peisaj
Bradea Diana
Intru în pădurea aproape adormită,
Care, de mirosul de brazi e înnăbușită,
Ale căror trunchiuri sunt făcute din oțel
Și-n care cad ciocârliile din cer.
Și soarele se dizolvă printre stele
Iar acum, Luna se mândrește cu ele
Un sâsâit de șarpe oprește gălăgia
În cântecul de greier se naște armonia.
Un pescăruș abia scăpat din apă
Zboară, piere pe cărări de zare,
Bila de foc se oglindește-n mare,
Razele mocninde pier în depărtare.
Și vântul bate de parcă m-ar îndruma,
De parcă ar vrea să mă ducă undeva,
Și mă mai împinge odată cu putere
Și apoi se oprește și aud ce-mi cere.
Te rog, pleacă din această pădure
Noaptea, animale sunt atât de dure!
Nu te-ar cruța de le-ai da o stea
Ele vor urla și te vor mânca!
De când glasul acestui șuierat
Eu n-am plecat. Nici nu m-am mișcat!
Eu doar am tăcut și mi-am continuat drumul
Și totul era negru, mai negru decât fumul.
Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visătorii!
Când văd orice priveliște, în creier, lucrătorii
Crează o poveste ce o știu numai ei,
Știu că și tu poți. Imaginează-ți ce vrei!
Sentiment
Guguilă Laura Valentina
Frunzele cad, zbor în aer,
Tu ești în gândul meu
Doar clinchetul inimii,
Se aude în ecou.
Vântul parcă te împinge
Să nu te apropii,
Să nu te mai întorci la mine.
Dar tu, încerci oare să te opui?
Te temi tu, oare
Să vii la mine,
Crezi poate că vei fi prins
În vraja mea?
Zâmbetul cade cald pe fața ta,
Fericit, supărat sau melancolic,
Oricum ai fi tu,
Eu încă te iubesc,
Și încă te visez.
Străine
Balan Alexandra
Mă las purtată de mister,
Când tot ce vreau e să zbor spre tine
Mă înalț spre nori, ajung spre cer
Tu m-ai schimbat, dar nu în bine.
Prin tine exist, mă definești,
E dependență, o știi bine.
Nu te găndești, prea mult greșești
Și vine totul de la sine.
Încerc să te-nțeleg în tot,
Tu n-ai făcut la fel ca mine
Dar nu renunț, nu vreau, nu pot
S-ajung să-ți zic căndva, străine!
Amintire
Ștefania Gosav
Sunt un fluture venit din amintire,
Pe un picior de plai am călătorit,
Prin văzduhul tămâiet am hoinărit,
Păduri de vise am întălnit.
Culorile mele vii
Au stărnit impresii, mii,
Ne-am întâlnit
În argintul licurind în soare,
Sper ca amintirea să-ți rămână
În suflet,
Curcubeu de flori de nufăr.
Unde e?
Saranfir Larissa
E frig...Nu, nu afară, în suflet e frig.
Văntul aduce peste rănile sufletului uitat
de vreme.
Unde-i iubirea?
Unde-i acea flacără ce trupul rece-i
încalzea?
Unde-i zîmbetul ce-i lumina privirea?
Unde e mîna de ceară a femeii,
Ce barba-i atingea in neștire?
Unde e licărul ochilor triști ce-i întalnea
privirea?
Unde e vremea de mult apusă?
Unde e soarele? Unde-i luna dusă?
Unde e foșnetul frunzelor căzute?
Unde e amintirea iubirii pierdute?
Gerul aprinde rana, incalzește
Mîna de ceara, ușor ea se topește.
Soare si lună se pierd printre stele
Pînă si frunza cade-n tăcere
Amintirea se pierde, iubirea dispare
În suflet e frig, afară e soare.
Suflet rătăcit
Andrei Postolache
Un măr când ţi-e foame
Te pune pe picioare!
O palmă când ţi-e somn
Te-aruncă-n dormitor!
Un pumn în perete
Dezlănţuie regrete!
O lacrimă în noapte
Vărsată pentru păcate!
Un suflet rătăcit
Uitat şi ruginit!
Tu
Paulenco Mădălina
Eşti sufletul pereche, te regăseşti în
toate,
Eşti luna de pe cer, iar eu sunt doar
noapte.
Eşti pictura de ploaie
Ce ce poate să înmoaie cerul.
Eşti răul ce iese după bine,
Chiar şi drumul care mă îndreaptă către
mine.
Eşti muzica din mine ce-mi astâmpără gândul
Dar şi vocea ce-mi pronunţă zilnic cuvântul
Eşti fericirea ce îmi astupă ochii goi
Sau spală o inimă murdară de noroi.
Tu îmi eşti suflul ce trece prin artere
Chiar şi timpul ce-mi da de veste că-i prea
târziu sau prea devreme
Nu te uita mirat, e-adevărat,
Eşti mâna de care atunci aveam nevoie
Și care m-a ridicat atunci când am picat.
Nu te întoarce cu spatele, ascultă ce-am de
spus
Eşti hrana ce sufletul sătul îl ține,
Deşi nu l-a hrănit cu pâine
Eşti în toate, în toată creaţia, în tot ce
fac,
Şi deşi nu eşti cu mine, fiinţă ta se simte
şi-n hainele pe care le îmbrac
Eşti în bine, eşti în rău, eşti peste tot,
Eşti cu mine, lângă mine, în gândul pe care
mereu o să ți-l port.
Suflet trist
Madalina Florentina Stratilă
Suflet trist, cât de multe ai strâns
Suflet trist, cred că ţi-a ajuns.
Ai strâns de toate şi te-ai săturat,
Ai strâns gânduri şi cuvinte
Credeai că ele te vor ajuta?
Suflet trist, simți azi că nu mai poţi,
Vrei, oare, să te rupi de toţi?
Suflet trist, ai revărsat din tine tot
ce-ai avut,
N-a mai rămas nimic, ai dat tot ce-ai putut.
De ai fost plin, acum ești gol… Știu că
este greu
Eşti singur şi, poate, aşa ai fost mereu
La lilieci, în vârf de deal
Andreea-Maria Popa
La lilieci, în vârf de deal,
Așteaptă, o să vin și eu, tătaie,
Acolo unde Soarele răsare
Iar sufletul, în veci, nu moare!
E drumul lung și, călătorul,
Ușor se pierde în pustii,
Nu, n-am uitat, sunt muritor,
Pe acest meleag încântător.
Ajunge o adiere de vânt,
Pentru acest sacru pământ
Și mulți ca mine și ca tine
Vom fi plecat, creștine,
La lilieci, colo în deal
Destin
Dănilă Bianca
Lipsită de putere
Cuprinsă de durere
Mă odihnesc în pace
În lumea asta nu am avut ce face.
Iertaţi-mi ultimul cuvânt,
El a scăpat din inimă în gând,
Cel pe care l-am iubit,
Astăzi de mine a fost părăsit.
Când nu mai poti şi nu mai ai putere,
Uită-te-n sus la cerul plin de stele
De acolo doar îţi voi zâmbi,
Iubire nu mai pot a dărui.
Te-am iubit aşa de mult
De sus mereu o să te-ascult,
Nu ai ştiut, dar mâine tu vei şti,
Nu au fost toate simple fantezii.
Iubirea mea
Laura Georgiana Mihai
Iubire,
Vreau să-ţi mulţumesc
Şi să-ţi spun că te iubesc.
Ai fost lângă mine,
Când aveam nevoie de tine.
Iubire...
Când mă priveşti pătrunzător
Am sufletul cuprins de dor,
Te văd la fiecare pas,
Şi n-aş putea să te mai las,
Iubire...
Eşti raza mea de soare,
Eşti cea mai dulce mângâiere,
Mă cucereşti cu al tău har,
Iubitul meu, primit in dar.
Iubire,
Am ajuns să te privesc,
Pot, oare, cuiva să povestesc?
Tristan şi Isolda
Mădălina – Mihaela Angheluţă
Nu ştiu de ce și cum
Ai apărut în al meu drum,
Destinul ne-a făcut, poate,
O surpriză.
Deschid ochii şi încă visez.
Faci parte din existenţa mea.
Tot ce simt
Nu e coincidenţă,
Ca ploaia și pământul
Gândurile noastre
Unite sunt de pasiune.
Port în secret aceste sentimentele.
Dar şi tăcearea are un preţ,
Nu mă interesează
Ce va urma.
Mereu te voi găsi
Chiar de te-aș pierde
În deşert.
Oamenii mereu găsesc
Un vinovat dar,
Iubirea pe care o simt
E de necontrolat
Mulțumiri
Ștefania-Gabriela Hazu
Cu mulțumiri vreau să încep
Pentru toți învățatorii
Pentru că m-au îndrumat
Să urmez îngustul drum al școlii.
Vreau azi să mulțumesc
Profesorilor din liceu
Că imi sunt aproape mereu.
Le mulțumesc
Doamnelor profesoare, toate,
Fără de sfatul lor
Nu pot ajunge prea departe.
În tot ceea ce spun,
Mereu le dau dreptate,
Acum, la final de poezie,
Tuturor le mulțumesc
Și nu în ultimul rând,
Mulțumesc Tatălui Meu Ceresc!
Trecere
Cîrlan Andra Bianca
Totul trece și dispare,
Este totul trecator,
Idealuri sunt destule,
Urmariți de viitor
Bucurii, apoi necazuri
Adunate-ntr-un prilej
Se vor duce toate, toate,
Ca și apa prin vartej.
Destinul a fost incurcat
Cand in viata ta am fost
Bine e că am plecat
Stiu ca am fost un prost
Poate, iubirea nu mi-e de folos
Poate că viata nu mai are rost,
Dar, nu mi-e deloc bine.
Dacă nu te-am pe tine.
Dacă nu te-am pe tine.
Copilărie
Maria Claudia Tătaru
Stau în casă, mă gândesc
La astă viaţă ce-o trăiesc,
La timpul care a trecut,
Mi-e dor de vremea de demult!
Mi-e dor de lipsa mea de griji
De jocuri, locuri și prieteni,
Mi-e dor de tot ce e copilărie
Un joc erai, prietenie.
Dar timpul, iată că s-a scurs
Şi toate-n goană au trecut.
În fața vieții am ajuns.
Un mare joc a început.