Jocul
și partenerii de joacă
Ana Maria Dobrin
Jocul ajută un copil să
dezvolte conexiuni între celulele nervoase și creier. Pe măsură ce aceste
conexiuni se crează, ele dezvoltă abilități motorii de socializare, de
conștientizare personală, dar și limbajul, creativitatea.
Activitatea fizică
determină dezvoltarea timpurie a
creierului, scade riscul de boli cardiace coronariene, hipertensiune arterială,
diabet zaharat, obezitate si multe alte afecțiuni cronice de sănătate.
Joaca este foarte
importantă pentru copii, prin joacă își pot crea o lume pe care și-o doresc, în
care pot fi personajele la care visează și pe care le imită prin gesturi și
fapte. Însă, foarte important, este alături de cine își creează această lume a
distracției.
Partenerii de joacă pot fi
frații, surorile, părinții, prietenii, colegii. În compania lor joaca este magică, inima li se umple de o bucurie
nespusă.
Pe lângă aceștia, alți
parteneri de joacă pot fi jucăriile de pluș sau diferite jucării care în
imaginația lor devin vii. Acești
prieteni imaginari sunt alături de ei și au aceleași preferințe, idei și
gânduri ca ale lor.
Fiecare copil își alege un
prieten nu doar după felul în care arată ci și după felul în care se comportă.
Relația dintre copil și prietenul său de joacă poate fi de durată sau nu. De
exemplu, se poate împrieteni cu un ursuleț de pluș pe care nu dorește să îl
părăsească sau se poate întâlni în parc pentru prima dată cu un alt copil, să
se joace împreună și să se numească prieteni după o primă privire. Relația
dintre copil și partenerul de joacă imaginar, consider că este una perfectă,
deoarece copilul creează imaginea partenerului ideal.
Dacă ai alături de tine pe
cine trebuie, joaca devine mai captivantă, mai interesantă. Un copil care se
joacă este un copil care învață, pentru că joaca este mereu mai mult decât pare
la prima vedere; ea este sănătoasă, reduce stresul, crește capacitatea de
adaptare la situații noi și la persoane necunoscute. Din punct de vedere fizic,
mai ales dacă joaca are loc afară, în natură, joaca este un tonifiant, copilul
explorând locuri noi, cunoaște frumusețile naturii.
Călătorie
misterioasă
Florentina Biţoiu
Era seară. Părinţii şi
fratele meu dormeau, dar eu, neavând somn, m-am ridicat din pat şi m-am
îndreptat spre fereastră.
Privind stelele, am
observat că una din stele era din ce în ce mai strălucitoare şi se apropie din
ce în ce mai mult de geam. Speriindu-mă, am închis ochii dar i-am deschis
crezând că mi se pare. Când s-a apropiat mai mult, am văzut ca era un vehicul
neobişnuit ce avea împrejur multe beculeţe.
S-a deschis o uşă şi a
apărut o scară care ajungea la fereastra mea. Curioasă , am deschis geamul şi
am încercat să mă apropii. Am urcat pe scara care ducea înăuntru, unde nişte
oameni neobişnuiţi m-au întâmpinat veseli. Arătau ciudat, dar erau prietenoşi.
După ce mi-au povestit cum au ajuns în lumea obişnuită mi-au propus să merg
într-o călătorie pe o altă lume nemaivăzută. Am acceptat bucuroasă, cu condiţia
de a mă aduce înapoi.
Cum am ajuns acolo, am
rămas uimită. Chiar era o lume nemaivăzută, fără oameni răi, plină de linişte
şi veselie. Omuleţii mi-au arătat cu drag toate clădirile şi locurile frumoase.
Pământul era îmbrăcat cu iarbă verde, cerul era senin, cu un soare dogoritor.
Şcoala era mare îmbrăcată în ciocolată, iar copacii erau plini cu fructe.
Strada era asfaltată bine, iar maşinile erau făcute din jeleu, şi erau conduse
chiar și de copii. Casele oamenilor sunt înconjurate cu flori, pădurea este
verde, iar păsărelele te încântau ascultându-le.
După câteva ore petrecute
în această lume, omuleţii m-au adus înapoi acasă, iar înainte de a coborî din
vehicul, mi-au oferit un clopoţel foarte mic, care avea o formă foarte ciudată,
spunându-mi că atunci când doresc să mai vin pe acea lume să sun din clopoţel
şi ei vor veni după mine.
Mi-am luat rămas bun şi am
plecat în casă luând cu mine clopoțelul vrăjit și frumuseţea acelei călătorii
ciudate. Clopoțelul l-am dăruit celei dintâi persoane triste pe care am găsit-o
pe stradă, după ce mi-a promis că, la rândul ei, va dărui clopoțelul unei alte
persoane necunoscute, fără de speranță, după ce se va fi întors din călătoria
magică, așa că, vă rog, să nu fiți mirați dacă, într-o zi, o persoană
necunoscută, cu o expresie ciudată în priviri, vă va dărui un clopoțel al cărui
glas va deschide porțile unei lumi necunoscute, magice.